Am scris despre situația d-lui Pleșoianu în urmă cu câteva săptămâni. Recunoscându-i meritele - curajul și influența asupra opiniei publice în lupta cu statul paralel -, am arătat, însă, că acestea nu sunt suficiente, în contextul extrem de complex, intern și extern, că este nevoie de o strategie mai largă și care să pună împreună forțe puternice, pentru atingerea scopului comun, de întronare a democrației în țară.
Lipsa de înțelegere din partea domniei sale a acestei realități și raporturi de forțe a fost și este vădită.
Ne apropiem acum de alegerile prezidențiale și primele semne ale greșitei abordări din partea sa se văd cu ochiul liber: dificultatea strângerii celor 200.000 de semnături pentru a putea intra în competiție. Personal, îi doresc să reușească, pentru că, indiferent de consecințe, este vorba despre un joc democratic legitim și, chiar dacă o asemenea candidatură ar putea să fie mai degrabă în folosul adversarilor politici ai d-sale, este de aplaudat ca inițiativă și ca mesaj politic mai larg.
Totuși, chiar dacă dl. Pleșoianu va reuși să strângă semnăturile, dificultățile obiective nu se vor încheia. Lipsa de finanțare a campaniei îi va crea probleme insurmontabile în relația cu media și chiar cu spațiul virtual, iar lipsa structurilor teritoriale de susținere, cu atât mai mult.
Pe de altă parte, candidatura îi va crea probleme majore în 2020, când probabil nu se va mai regăsi pe listele PSD sau ale unui alt partid și accederea în noul parlament va fi imposibilă. Situație care nu va fi nici în favoarea d-lui Pleșoianu, dar nici a politicii în genere, d-sa fiind un tânăr cu potențial serios.
Și dl Pleșoianu nu este singurul aflat într-o asemenea situație, cu toate particularitățile cazul său. Sunt mai multe persoane, mai tinere sau mai puțin tinere, care se manifestă curajos și coerent în spațiul public de ceva vreme, care și-au câștigat și credibilitate și notorietate, dar care nu înțeleg că jocul politic nu se face individual și nici nu vor să învețe. Entuziasmele și actele de bravură nu țin loc de acțiuni politice la nivel statal. Din contră, chiar dacă aceste acțiuni de atitudine civică au și un indiscutabil rol pozitiv, prin lipsa de coagulare se creează și o confuzie în opinia publică: în cazul în care nu se ajunge la rezultate concrete, urmează dezamăgirea și defetismul. Aceste lucruri sunt cunoscute foarte bine de laboratoare, care fac agendele adversarilor noștri globaliști, care lucrează ca adevărate armate finanțate, organizate și cu linii de acțiune pe termen scurt, mediu și lung.
Apare aproape ca un dat în istoria noastră ca liderii și forțele naționale să fie mereu împărțite, aruncate în conflicte de orgolii și dispute mărunte, care împiedică realizarea unei mișcări unitare și eficiente de esență națională și democratică legitimă. Și dl. Pleșoianu este un exemplu chiar în acest sens.