CATRE UN PRIETEN NECUNOSCUT

jjutdg

Nu știu cine ești, nu știu nici măcar cum te cheamă. Dar din postările tale înțeleg că ești dezamăgit, frustrat, că ai obosit să lupți. Eu am auzit strigătul tău de ajutor, dar mă cuprinde disperarea că nu știu cum să ajut, nu sunt psiholog, iar depresia chiar este o boală. Nu un moft, așa cum este considerată de „cei puternici”. Puternici pe dreaq! Majoritatea sînt prea proști ca să înțeleagă ceva din viața asta! Sînt „puternici” pentru că sunt surzi și orbi la durerea celorlalți, se protejează instinctiv de suferințele semenilor.

În ultimii doi ani am stat „cu lama pe venă” de nenumărate ori! Știi ce m-a salvat? RÎSUL! Și prietenii. Ăia adevărați (DA, EXISTĂ!), nu gașca de tipi haioși cu care bem un pahar. Buni și ăia, nu zic, dar ei sunt ornamente care ne înveselesc din când în când, nu pietre de temelie.

Râzi din nou, dragul meu prieten necunoscut! Și luptă! Luptă cu cel mai mare dușman al tău : tu însuți. Dă cu tine de pământ până te ridici drept, cu fruntea sus, scutură-ți sufletul de praf și TRĂIEȘTE!

Nu uita că viața, deși este frumoasă, merită trăită!

ANA-MARIA HOMEAG

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?