Numise catârul Președinte,
Peste-animale fără minte
Dintr-o ogradă oarecare,
Un porc, să fie cel mai mare
Peste-a cocoșilor armată...
Care-apăra, deci, curtea toată.
Și pentru-a-i fi fidel suinul,
Catâru-l avansă, hainul,
Ca general, s-aibă pe umăr,
De aur, stele fără număr,
Încât și porcul general
Să-i fie slugă în final.
Catârul care tot voia
Să aibă în ograda sa
Guvernul lui de trădători,
S-aducă-n ea doar prădători –
Mari lupi, de neam german, să-i fie
Suport de-a pururi la domnie –
A reușit, prin combinații
Perfide, să le intre-n grații
Și boilor, ce-n Parlament
Au vrut ce-a vrut și el ardent:
Să-nlocuiască-acel guvern
De cai, ce se credea etern.
Deci, pentru credibilitate,
Catârul a crezut că poate
Să aibă-n porcul general
Ce și-a dorit, mereu, normal:
A oștii unanimitate,
Că-ai ei cocoși, normal, vor bate
Din pinteni, să-l susțină dacă
Pe porc ministru o să-l facă...
Peste viteaza lor armată.
Iar porcu-a acceptat îndată,
Crezând că și cocoșii-acceptă
A lui decizie ineptă…
Dar, demni, cocoșii au respins
Ideea de-un guvern c-un ins,
Ce-a dovedit că, în final,
E doar un porc… în general.
MORALA:
Nicicând să nu-i subestimați
Pe militarii-adevărați!
(Din volumul, finalizat, ANIMALE POLITICE)
PAVEL LICA
