(Fa, Bulă!)
Într-o țară oarecare,
Într-un sat numit Bucale-
O capră sălășuia, ea Dăncilă se numea...
Capra era chiar capră,
Cam proastă, dar cu coada sus,
Mulți masculi îi dădeau roată,
Dar gagica - cam fudulă -
Nu prea-i mai ardea de... viață.
Avea capra și trei iezi,
Mititei și maidanezi,
Pe primul îl chema Stănescu.
Pe mijlociu îl striga Firea,
Iar mezinul - mic săracu -
Ea îl dezmierda Ciolacu!
Lupul Dragnea o pândea,
Clopotele tare-i trăgea,
De pe când tineri erau
Și-n pădure se-n-tâlneau...
Lupul, cu balele-n barbă
Se punea urgent pe treabă,
O mușca puțin pe gât,
Până ea făcea urât,
Mai apoi o mulțumea
Și la UE-o trimitea.
A stat capra pe la UE, nouă ani și a luat muie...
Trei servicii-au racolat-o
Toate trei au prelucrat-o...
Într-o zi de primăvară,
Lupul Dragnea se-nfioară,
I se face iar de capră
Și pe le loc îi este dor
De-al ei crac și sânișor.
O cheamă el de la UE, neștiind că a-luat mUE
Și o pune premier, ca pe-o haină în cuier.
Dintr-o dată mama capră,
Uită ce a fost odată,
Uită că chiar lupul Dragnea
A recompensat-o
Și la Bruxelles a parcat-o.
Idioata luase râie, cât a stat ascunsă-n UE
Nu mai răspundea deloc
Lupului cel plin de foc.
Iar când ea ieșea din casă
Iezilor le poruncea
De lup să se ferească,
să nu deschidă la nimenea...
Iezii – proști ca orice iezi, firește –
Ei pe mamă nu o cred
Și-ntr-o zi de dimineață
Când capra era la piață,
Sună la cel interfon
Și-i roagă mieros pe iezi,
„Ușa mamii descuieți”...
Iedul mic numit Ciolacu
Strigă tare de-l ia dracu:
„Nu deschideți nu-i mămuca!
Am învățat la Academie, o cunosc și dintr-o mie!”
Stănescu așteaptă puțin
Și se-n-crede în mezin.
Nu deschide nimeni ușa,
Lupul pleacă, dar revine,
Cu mai mult respect de sine.
Glasul el îl subțiază
Și la interfon clamează:
„Trei iezi, cucuieți, ușa mamii descuieți!”
„Asta tot nu e mămuca”-,
zise iedul de Marcel –
„Este nenea lupul Liviu,
Eu chiar îl cunosc pe el!”
Firea și Stănescu, dară,
Ușa nu au descuiat,
Dar un șut în cur îi dară
Celui mic, împielițat.
Când veni a treia oară, Dragnea doar sună la ușă,
Iezii cei mai mari din casă
Îi deschiseră pe dată,
Doar cel mic se ascunsese
Sub o gioarsă de covată...
Lupul Liviu îi hali
Dintr-o mestecătură și afară se ușchi
Ca să nu-l surprindă,
Capra mamă-n bătătură.
.............................................
După ce-ți jeli copchii
păcăliți, haliți de lup,
Capra păru că-nvie,
Buldogul german lătră,
Capra imediat se puse
Pe câine să îl servească
Ca o capră românească.
Capra a săpat o groapă,
A pus peste ea un țol,
Iar în fundul gropii capra,
A pus lemne de pârjol.
A făcut bucate-alese:
Sărmăluțe, alivenci, icre și
Scrumbii prăjite, murături,
Fripturi, ghiveci.
Lupul Dragnea a poftit,
Balele iar îi curgeau,
De un pic de coțăit
Parcă iar dor îi era...
Când înfuleca de zor și la uger se uita,
Capra a aprins chibritul
Și în groapă-l arunca.
Lupul nu băgă de seamă,
Ceara iute s-a topit,
Și în groapa cea adâncă
Lupul Dragnea a căzut.
Mai târziu în acea groapă
A căzut însă și capra!
Proastă cum era săraca,
A căzut în a sa trapă.
MORALA:
Dacă ești capră, coada râioasă sus nu îți asigură nemurirea!
GABRIEL MIHAILA
