Pendulăm prin viață,
Între NU și DA,
Spunem resemnați,
,,Asta-i soarta mea.”
Punem mult sclipici
Peste sărăcie,
Trăim în minciună,
Și în agonie.
Nu mai vrem iubire,
Nu mai vrem dreptate,
Nu vrem mângâiere,
Și nici libertate.
Nu mai vrem nimic,
Pentru chinul greu,
Nu mai vine nimeni,
Poate Dumnezeu?