Se-opri din drum o clipă Călătorul
spunându-și ferm: „nu vreau s-ajung la capăt chiar acum!”
Îl tot ducea n'ainte primejdia, sau dorul...
și-l tot opreau din urmă, atâția ani de drum.
Cum ai putea ști oare ce duce-un Călător?
când drumul spre departe, aleargă ca și visul
hain și lacom și amăgitor?
Ducea cu el comori neprețuite,
O inimă cât soarele dogoritor
Ce-i încălzea durerile nespuse
Și-i apunea cel dor mistuitor!
Ar vrea să mai păstreze-acum
cu pietate,
acea sublimă clipă
cât o eternitate.
Când toate bucuriile, pe rând,
se-ngrămădiră-n sufletu-i flămând.
CATI LUNGU