Hai, neața!
Știe cineva de ce minunea lumii m-am trezit la 4 dimineața? Mă, da' m-am trezit fresh, chitită pă cafea și pă pachetu' de țigări de zici că de când lumea n-am văzut în fața ochilor și-a papilelor așa ceva.
Și-am pus ibricu' pă foc fredonând Internaționala a treia, ușor să nu m-audă lumea, am tras halatu' pă mine, am spălat doo farfurii într-o veselie greu de descris.
M-am introdus în dulap după borcanu' dă zahăr, mai o piruetă, mai un lătrat depărtat de câine turbat fără somn, mai un cântat de cocoș rătăcit, că nici ăștia nu se trezesc la 4, după aia am trecut pă vocea doua mestecând cu lingurița în cafea...Să moară virusu' dacă nu mi se pare frumoasă viața asta gri arondată unei dimineți de ianuarie, unde iarba verde de acasă, e verde în toată curtea.
Dacă mă întrebați ce-am fumat să știți că nu știu. Că n-am luat io țigări aseară.
En fin, am făcut o cafea tare ca piatra, iute ca săgeata, mi-am luat cana roșie, că io beau cafeaua numa' din cana mea, încă o juma' dă piruetă că atât mai execut la aproape cinzeci dă ani. Mă limitează gonartroza plus niște dureri dă coloană. Da' cine bagă în seamă amănunte d-astea rezolvabile cu ibuprofen?
În timp ce duc cana de cafea la gură mă năpădesc mii de amintiri conținute în juma' de veac dă viață. Și mă așez picior peste picior pă scaunu' din bucătărie întrebându-mă de ce dreaq nu mi-am dat cu ruj și nu mi-am pus la pijamaua asta mișto dă finet o pereche de papuci roșii cu puf.
Prima înghițitură de cafea s-a dus până-n măduva oaselor. A doua în schimb, o avut comportament de cascada Niagara. De explozie stelară. De rostogolire necontrolată a Caii Lactee. Toți dracii din iad rânjeau zgomotos și spasmodic orăcăind dement și trăgând de cordonu' halatului bej.
Numa' un înger cu privire ironică și bunuță s-o înfățișat înainte-mi și mi-o spus cu o corectitudine tehnică incredibilă:
- Femeie, nu mai pune sare de mare în cafea...!
DANIELA TARAU
