Cum viața-n fiecare zori e în lumină,
cum raza de speranță e sublimă,
cum fiecare gând e devenire,
așa aș vrea să cad în fericire...
Să nu m-ascund în toamna vieții mele,
să nu accept nicicând la porți zăbrele,
să-mi umble pașii slobozi ca și firea
ce-și săvârșește singură zidirea...
Cu sufletul senin și generos,
eu nu mă pierd, când viața e pe dos.
strâng în căușul inimii povață
să-mpart cu dărnicie săracilor de viață.
CATI LUNGU