Aflăm din mitralierele Media ale Trustului de Presă local BZI, care aparțin țuțerilor mafioți Hipopo&Son, că în „dulcele târg” se ține ca prin mai toată România cică, de vo câțiva ani (minus Plandemia) o ediție de „bătaie cu flori”, chiar de Sf. Împărați Costică și Lenuța. Bre, dacă prin alte părți o fi fost bătaie cu flori – în amintirea vremurilor de odinioară – la Iași, ca mai toate evenimentele pe unde își pune laba coana Primăria și ciracii ei ocazionali, a fost o Bătaie de Joc. Nu știu cine o fi fost angajat pe lovele grup să se ocupe de regizarea evenimentului, ce flaifuteri cu salarii babane - plătite din bani publici - pe criterii de incompetență, de amantlâcuri sau rubedenie a coordonat evenimentul, dar cu siguranță că este paralel cu ideea de sărbătoare ce marchează o epocă trecută.
Chipurile s-a dorit o veselie generală, o participațiune a mai multor generații, un festival al florilor, în care afacerea multibănoasă cu flori, să aibă o zi de „boom”, să oblige mușterii să cumpere flori în detrimentul micilor și a halbelor cu bere.
În primul rând, să o luăm cu începutul... adicălea cu SCENA poveștii. Piața Unirii este un simbol străvechi al Iașului, să zicem că aici e corect. Dar ce căcaturi de stabilopozi, de X-uri confecționate să oprească infanteria inamică de pe vremea primului război tronează în buricul târgului, 
în fața „Otelului Union dă Iași”? Te aștepți să vezi și sârma ghimpată legată de crucile cu 7 picioare ca să oprească cavalcada inamică, dar ele au menirea de a bloca total parcarea din fața hotelului „Unirea”, ca nu cumva golanii lui Chirica din Poliția Locală să aibă prea multă treabă cu degajarea zonei de mașini ale turiștilor ocazionali, sau a târgoveților ieșiți pe „strasse”, „la Bulivar, la promenadă”! Ceva care îți sparge nu doar privirea, ci chiar și lumina ochilor! „VIW-ul” se potrivește ca nuca în perete, și caracterizează de fapt nivelul bunului gust al echipei de târtani care se află la butoane încă de pe vremea răposatului Costică ot Coțușca... fie-i grea marmura furată din banii publici de pe mormânt... Nu ar fi treaba Primarului Chirica să se ocupe de amănunte, are oamenii lui, puși de el pe funcții, cu salarii gonflate, ca să rezolve astfel de evenimente. Chirica doar semnează ca primarul, că doar are încredere în huțupanii cu ștaif pe care i-a pus pe funcții ... Nu știu cine s-a ocupat de Promovarea Evenimentului, dar cu siguranță că era tocmai plecat probabil de 3 săptămâni pe o plajă însorită de prin Tailanda, la Bali, sau cel mai aproape pe Valea Regilor în Egipet. Extrem de puțină lume „civilă” participantă, înafara actorilor studenți ai Facultăților de Arte dramatice... Este drept, că acum e perioada de vârf a nunților, a banchetelor de absolvire, de la grădinițe, gimnazii și licee, lumea foșgăie, umblă în cohorte la „hairstyliști”, la saloanele de „beauty”, dar și la Mall-uri și terase unde beau în cinstea lui Costel și Lenuța. 2 ore de amuzament și voie bună atipică ar fi fost cu siguranță și opțiunea multor persoane, dacă o minte isteață ar fi programat Evenimentul seara la 18 sau 19 și nicidecum de la 16, când soarele fierbea ca pe plaja din Malibu. Era bine, dar strica ziua „actorilor” de la Muzica militară și studenților figuranți de la Arte, că primii aveau șușe la nunți, iar ceilalți de asemenea, sau la cluburi de fițe unde muzica electronică sparge timpanele tineretului bovin.
Ce mai... lipsă de profesionalism, de bun gust... Fanfara militară a pornit foarte nasol de pe Bvd. Carol I, de la sediul Cercului Militar... Ei trebuiau duși ori în fața Teatrului Național, să vină mărșăluind pe o zonă „corso” pe Ștefan cel Mare, până în „united square”, ori din fața Palatului, și în marș pe Pietonal, printre Festivalul de flori, până la Hotel Traian... Ar fi fost prea fain și inteligent, ca alaiul să se formeze și să urmeze fanfara în Piața Unirii! Evident, la peste 2 ore față de ora 16.
Buunn... Evenimentul a avut cică drept organizatori „obligatorii” – Prea Măria Iași – Opera Română Iași. E bine, e clar! Studenții de la Arte au îmbrăcat costume de epocă din recuzita Operei și a Teatrului Național. Foarte bine! Dar totul a fost o tentă de miștocăreală, o derâdere față de evenimentul la care au fost cooptați să participe. Ei i-au dat cu piciorul! Băieți înțoliți cu frac, cu redingote, cu joben sau melon, dar încălțați cu pantofi sport și cu gioalele goale ca un „clubing” cu blugii tăiați științific cu lama și frecați cu „piatra ponce” ca să fie jerpeliți. Gagicile, cu peruci buclate, cu rochii de crinolină cu volănașe și paspoale, cu spatele gol până la slipii de ață înfipți între buci, și cu sutiene negre în contrast cu rochia - de parcă voiau să arate că și domnișoarele de bordel pot fi înțolite să se dea neprihănite măcar în urechi...
Scabros! Derizoriu! Derâdere! Kitch! Mârlănie intelectuală!
În țară, când ceva iese prost în orice domeniu, oamenii au o vorbă: „ca la Iași”!
GABRIEL MIHAILA
