Restaurantul frantuzesc e ăla de la care atunci cand iesi, mergi la fastfood. Ca sa te saturi.
Aseara am avut aceeasi experienta, la pompos denumitul restaurant „Ristretto”, din Copou.
O pulpa de rata minuscula, ce pareă abia era iesita din ou. Ori mâncată pe jumatate de bucatar (pentru cei mai tineri, bucatar = chef, nu e nicio diferenta, nici macar în înaltimea cusmei albe pe care o poarta), pentru ca partea inferioara se termina nedefinit.
Bucatarul a mai găsit de cuviinta sa "monteze" (na, ca ma pricep!) lânga pulpa microscopica și un soi de cartofi fierti si zdrobiti aleatoriu, înghesuiti într-o forma de polonic… al piticilor din preajma Albei ca Zapada. A mai picurat ceva urme de oțet balsamic, si gata. Daca punea ceva in plus sau mai mult, nu mai era frantuzesc.
Senzatia atunci cand am iesit din restaurant? Foame. Cautam disperat din priviri, un fastfood. Sau un Petru, ca sa completez rapid cu 2 covrigi si o Sana. A, ma simteam si mai usor! Cu un million...
TUDOR POP
