BLESTEME ÎNDEPLINITE

DNJHGHNGHH

 Prima poveste

La  începutul celui de-al doilea război mondial, când soarta evreilor din Europa era pecetluita, dar încă mai existau cai de salvare, câteva sute de evrei  înstăriți au cumpărat un vapor in scopul de a-si duce familiile in America. Dar aveau nevoie de viză, așa ca s-au adresat ambasadorului SUA de la Londra.

        În fond, nu prezenta nici un obstacol obținerea vizei, dar el a refuzat. Acei oameni  curajoși, determinați sa-si salveze familiile, au plecat la drum pe ocean fără aprobările necesare.

        Când  ambasadorul SUA a aflat, s-a grăbit sa înștiințeze guvernul american ca se apropie de  țărmul țării o  nava cu emigranți ilegali.

Evreii  care reușiseră sa scape din pericolele războiului, s-au trezit la capătul drumului  in imposibilitatea de  a coborî pe țărm. Lipsiți de noroc, au trebuit sa se  reîntoarcă în Europa devastata de război, unde au fost arestați și arși în  lagărele de  exterminare.

      Când  s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dus la ambasadorul SUA în Londra si i-a  spus:

    - Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne nu numai funcției pe care o ai, ci si ca  om. De acum înainte, din cauza ca din vina ta s-a petrecut această crimă,  tu si toți urmașii  tăi, sunt blestemați !

     Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemul familiei Kennedy cred ca a auzit toata lumea .

A doua poveste

Tot la  începutul celui de-al doilea război mondial, când oamenii au înțeles soarta evreilor, în Lituania, ambasadorul Japoniei era un om integru, care nu admitea  crimele naziștilor si a avut grijă de evreii din Europa, acordându-le viza de intrare in Japonia, de unde puteau pleca oriunde doreau. Astfel a salvat doua mii de evrei.    

    Când  au aflat  naziștii, au ordonat Japoniei care le era aliat, să îl  destituie pe   ambasadorul nedisciplinat. Pana la termenul de părăsire  a funcției, mai erau doua săptămâni, timp în care s-a lucrat zi si noapte la editarea vizelor, ba chiar au fost luate si ajutoare echipe suplimentare  de lucru, astfel ca au salvat încă mulți evrei. Aceasta era o fapta de mare curaj. Înainte de   plecarea ambasadorului, a venit o delegație de la Templul din Vilnius pentru a-i mulțumi.

  „Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, vei fi pomenit veșnic si noi ne  vom ruga ca Cel de  Sus sa te binecuvânteze si sa-ți răsplătească îie si  urmașilor tai”

Bunul ambasador s-a întors in Japonia si spre surprinderea lui nu a fost pedepsit, ci doar  concediat si pensia anulata. Pentru a-si ocroti familia a deschis un mic atelier de  reparații automobile.

      Acel atelier se numea Mitsubishi.

    A treia poveste

     In  centrul orașului Kiev din Ukraina, se inalta statuia in memoria conducătorului național atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infățișat  călare pe calul sau frumos, cu mana dreapta ținând sceptrul, simbol al  puterii invincibile a Ukrainei.

Hmelniţchi (1595-1657), fost hatman lituanian polonez creștinat si aliat cu cazacii, este mândria ukrainienilor si toți vizitatorii se minunează de  frumusețea statuii marelui conducător. Dar puțini știu că el era antisemit sălbatic, care are la activ    multe pogromuri si incendieri de așezări pașnice de evrei nevinovați. Nu au fost cruțați nici copiii nici, sau femeile. Acestea sunt  dovedite istoric. Multa cruzime și amar. Bogdan Hmelniţchi este cel blestemat pe pământul  Ukrainei.

 Într-una dintre așezările în care mercenarii lui cazaci au  dezlănțuit  focurile iadului, au  omorât, au siluit, au jefuit, au fost strânși tineri si tinere in sinagoga așezării și i-au dat foc cu oamenii înăuntru. Din așezare a rămas numai  numele. Bogdan a murit din accident cerebral, a fost înmormântat in  Subotiv, in biserica ancestrala alături de fiul sau Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fără alți urmași. Un nobil polonez  cucerește Subotiv  si ordonă deshumarea si dezonorarea lui Bogdan si a  fiului sau Tymish, asa ca nu au rămas urmele lor pământești nicăieri.

Dar, după sute de ani, a venit și  pedeapsa  adevarată, căci așezarea se numea Cernobîl, iar centrala atomica nr. 4 a fost construita exact pe locul  fostului templu.

 A patra poveste

BLESTEMUL BRANCOVENILOR

Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însufleţirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fie operă de binefacere.

Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrul istoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceauşescu.

Safta Brâncoveanu comandase o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o în bisericuţa din curtea spitalului. Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche , conține la final un blestem care cere Divinității ca cel care se va atinge de ctitorie, adică de spital, sa fie omorît de cei din neamul sau într-o zi de sărbătoare.

Ceauşescu a dărâmat spitalul si biserica în 1984. A rămas doar inscripția.

In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el, chiar de Crăciun.

Blestemul, spune aşa:

„Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năprasnică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital”.

CAMELIA CHESLER

Featured

SAPTAMÂNAL, PRESEDINTELE MERGE SI ÎSI FACE DATORIA! COSTA, DAR MERITA!

De câte ori mă gândesc la uriașa râmă prezidențială formată din „titular” și din „garda pretoriană” a Klausului scurgându-se pe Valea Oltului către Sibiu, în fiecare săptămână, mai precis către „soția mea, Carmen”, îmi vine în m