De zece ani sunt invalid, țintuit în scaun cu roți. Oriunde merg, în casă sau afară, depind de acest scaun. De soție – care este însoțitor – și mai ales de bunăvoința oamenilor din societate, de care depind la fel de mult. Ca mine sunt din nefericire mii, zeci de mii, care în țara numită România, în Europa, în anul 2020, sunt aproape total marginalizați, cu toate că avem chipurile legi care au fost date special că să ne protejeze și să ne integreze, că în fond, unii mai sunt utili societății și au mai multă minte și cultură decât mulți aparent normali și apți la orice muncă.
Exact ca în zicala aceea, că „legea este o barieră pe care o sar dulăii, trec pe sub ea cățeii, iar boii așteaptă să se ridice” legea este doar formală, ca multe altele. Nimeni nu o bagă în seamă, nicio autoritate nu-și exercită atribuțiile de forță peentru respectarea ei. Persoanele cu dizabilități sunt marginalizate începând de la conducerea statului, autoritățile locale, până la omul simplu, care crede că dacă are azi două picioare, două mâini, două urechi, doi ochi, asta poate fi veșnic...
Las la o parte divagația și să vă relatez ce am pățit curând.
Luni, de Sf. Ilie, particip la un eveniment de familie restrâns, la o terasă din „buricul târgului”, pe Lăpușneanu. Evident, locație de top, prețuri de centru, dar nici măcar o rampă de scânduri, simplă, de 2m.1m pentru cei în căruț ca să poată urca o bordură de 20 cm.. De toaletă specială, nuci nu poate fi vorba, ar diminua veniturile patronilor...Legea îi obligă, dar toți primarii pe care i-am avut, aveau două picioare, ca și patronii stabilimentelor, doar minte mai puțină.
Ies de la eveniment și fix la 16,15 sun la dispeceratul PARMA TAXI să chem 2 mașini, că mai era o pereche de cunoscuți cu care am fost la eveniment. Ni se răspunde „2 minute”, ne punem masca regulamentar și așteptăm.
Prima mașină chiar vine în timpul anunțat și când deschid portiera, văd o față bine bronzată din burta mamii, la vreo 60 de ani, care se uită cu o grimasă de năduf și dezamăgire când a văzut ce țeapă a luat primind comanda. Circul mult cui taxiul și observ că toți șoferii trecuți de 45-50 de ani care vin la comandă sunt oripilați de gândul că trebuie să ducă în portbagaj un căruț pliant mare cât o valiză, de 15 kg. greutate. Cei mai tineri, par să nu aibă nicio problemă, te consideră vizibil un om ca toți oamenii și sar imediat din mașină ca să te ajute.
Pornim la adresa indicată. Individul nu s-a mișcat de la volan, nu a schițat niciun gest, iar nevastă-mea, care avea mâinile ocupate cu poșeta, umbrela, o sacoșă și geaca mea de ploaie, a fost ajutată de domnul cu care eram, dar care nu avea absolut nicio obligație să o ajute, decât poate cea de om. El a pus căruțul în portbagajul mârlanului care s-a uitat impasibil la toată scena. Pornim, așadar și văd că ciobanul orășenizat nu poartă mască, în schimb a lăsat ambele geamuri deschise în față ca să fie curent în mașină.
La semafor la Blocul Carmen, îl întreb dacă deschiderea geamurilor compensează lipsa măștii legale de pe mutra lui. Nervos, întinde mâna pe bord și din mersul mașinii, cu mâinile luate de pe volan, își fixează „antipandemia” la mutră, dar cu nasul afară, că se ștergea bronzul.
„Mata ai ceva cu mine cum văd eu, văd că ești pus pe ceartă” – mă apostrofează ipochimenul.
„Da, am, recunosc sincer. Sunt supărat pentru atitudinea pe care ai avut-o când ne-am urcat, că nu ai schițat măcar un gest ca să ajuți soția să pună căruțul în portbagaj”
„Păi de ce să cobor, că am văzut că sunteți destui și a avut cine să pună căruțul. De fapt eu nu am nicio obligație, așa să știi mata. Nu mă poate obliga nimeni să cobor și să pun bagajele în portbagaj nimănui! Nu există nicio lege care să mă oblige.”
„Zău? – îl întreb. Așa crezi mata că se face taximetrie? Păi te informez că prin anii 90 am practicat și eu vo trei ani taximetria și să știi că am studii superioare și am întâlnit și azi mulți oameni cu studii superioare care practică taximetrie din diferite motive. Când mă urcam la volan și puneam pe cupolă casera cu TAXI, eu știam și îmi asumam că din acel moment, dacă am de dus un țigan beat de la piață cu un sac cu cartofi, eu trebuie să cobor din mașină și să pun sacul cu mâna mea în portbagaj, iar pe om trebuie să-l tratez la fel de bine ca și pe Prefectul județului.”
„Aaa, păi mata făceai asta pentru ciubuc, ca omul să se simtă dator și să-ți dea mai mulți bani decât făcea cursa, îi băgai mâna în buzunar.”
Mă uit în ochii mici ai maimuței de lângă mine și numai răbdarea și stăpânirea de sine acumulate în cei zece ani de invaliditate m-au oprit să nu strivesc mutra de gândac al mârlănetelui de lângă mine. Ajung acasă, se dă jos nervos și scoate căruțul din portbagaj, soția vine la portieră cu el și cobor. Imediat am deschis telefonul și i-am făcut o poză pe când întorcea să plece, ca să am amintire și ca să știu cu cine am avut „onoarea”.
Tipul scoate capul pe geam și îmi strigă în văzul vecinilor cu care tocmai m-am întâlnit:
„Bă, îmi faci poză? Vrei să-mi faci rău? Uite de aia te-a bătut Dumnezeu și ai ajuns fără picior, de bun ce ești!!
Ce să-i mai spun? Oare să-i doresc să vadă el pe pielea lui, cum este?
Pățania am expus-o și pe site-ul lui PARMA TAXI, pe forum, dar mă îndoiesc că vreun patron va citi întâmplarea și mai ales că va lua vreo măsură cu ghiorlanul. „Cum e turcu-i și chistolul...”
Am relatat această întâmplare, pentru că ea NU ESTE SINGULARĂ! Ea reflectă pur și simplu gradul de degradare morală a societății noastre, nivelul scăzut de civilizație la care am ajuns și mlaștina în care ne scăldăm. Acest imbecil chiar crede că el are dreptate și că așa poate să câștige el bani făcând-o pe birjarul care stă doar pe capră și scuipă semințe până i se urcă unul ăn spate ca să dea un bici calului la comanda „La Iunion, birjar!”
O mare vină o avem și unii dintre noi, că tolerăm să fim serviți de astfel de grobieni, de inși needucați care ne înjosesc ca popor în fața străinilor, dat și a propriilor noștri ochi.
Mârlanul conducea mașina firmei PARMA TAXI cu numărul de înmatriculare IS – 64 TCO.
Vă recomand respectuos să evitați firma PARMA TAXI! Puteți avea ghinion să dați de un birjar în loc de taximetrist!
GABRIEL MIHAILA
