Homunculi avortați de mame virtuale,
Voi, care vă răstiți la lume hâd,
Voi, care n-ați produs nimic în astă viață,
Decât solicitări absurde și în gând,
Care v-ați alăptat cu Cola de la țâța tatei
Și care ați crescut ca buruieni amare,
Veniți acum și credeți că vi se cuvine
O țară-ntreagă să vă șadă la picioare?!
Jigodii fără formă, fără crez,
Ce vreți, copii ai tatei Soros?
Să vadă lumea cât sunteți de breji?
Voi nu mai vreți români să vă chemați,
Stupizi spermatoizi de alcoliști de tați.
Ați îndrăznit ca să scuipați pe Țară!
Ați blestemat românii ca să moară!
Doar cei ce pupă-n Sengen sasul,
Au voie să li se audă glasul!
Ce fac ceilalți care-au făcut o țară?
Îi condamnați pe toți acum să moară?
Când vă vedeți că nu-i ajungeți la cultură
Îi condamnați și îi scuipați cu ură?
Mă căcăcioși cu capul gol de Internet
Voi nu puteți să trageți apa la closet!
Cu voi în frunte România va pieri
Mai repede decât puteți voi ști
Bieți epigoni, bieți avortoni!
Numai năpârci fără picioare
Ce se târăsc pe străzi și pe trotuare
Nu pot vedea că ai sau nu ai bască,
Ciobanul sas nu lasă oile să pască.
El este boul care rage sfidător
Scrâșnește din măsele la popor.
„Românii mei” sunt câțiva trădători,
Câteva târâtoare pe covor.
Treziți-vă la viață, avortoni!
Degeaba vreți să vi se spună domni!
Nu știți nimic, vă este tigva goală,
În loc de creier cred că aveți smoală.
Nu cred că știți să bateți niciun cui
N-aveți părinți, sunteți ai nimănui!
Ni-i scârbă de toți cei ca voi
Care-mproșcați pe România cu noroi!
GABRIEL MIHAILA
