BACALAUREAT „PE VECHI”

dfjgfhdhh

Spre rușinea mea, am dat Bac-ul abia la 19 ani, în 1971...Eram în clasă 34 de fete și băieți care priveau cu oarece emoție la asta. Aveam un fel de experiență, cu examenul de Capacitate, dat la terminarea clasei a opta și apoi Admiterea la liceu. Am fost prima promoție cu 12 clase.

Pe ăla de Admitere la liceu, l-am luat de frică, să nu ajung la Școala Profesională la „Nicolina” unde babacu era Șef la Financiar, la Uzină... Mi-a spus că dacă ajung acolo, el mă dă la internat cu băieții veniți de la țară să învețe o meserie și să completeze locurile vacante din „Nicolina” și viitorul CUG. Fusesem premiant până într-a șasea și cu mențiune până într-a opta, fără să fi fost un tocilar.

În liceu, nu mi-am bătut capul să iau vreun premiu la învățătură, ca să nu mă ia ia mișto fetele care își scurtau vizibil fusta uniformei și își umpleau cupele sutienului cu vată, ca să ne curgă balele de imaginație... Făceam sport de performanță la C.S.Nicolina, unde bătrânu era Preș de Onoare al clubului, că le aproba fondurile și m-a dat la lupte libere, unde era secția cu performanță și „maistrul” (maestrul) Mircea Bâdiu, ce îi era bun prieten de șpriț. Am ajuns Campion Național la juniori mici, având doar 2 meciuri la 78 de kg și 14 ani:  Pe primul – jucat cu un băiat de prin Oradea – știu că l-am bătut pe bune, aplicând unul din cele trei procedee pe care apucasem să le învăț. Finala, am jucat-o cu un țigănos de la Rapid București, care arăta ca elevul Bulă dintr-a doișșpea. Adevărul este că ăla s-a împiedicat ca prostul de saltea când s-a repezit la mine și eu am sărit imediat în spatele lui și l-am pus în tuș. Avea să-mi iasă pe nas asta, că m-au cooptat în Lotul Național de Juniori și m-au dus într-o tabără de pregătire în Poiana Brașov, iar antrenorul lotului era chiar un țigan plin de mușchi ca o gorilă – antrenorul juniorilor de la Rapid București.

Eu, băiat fin, „dă oraș”, nu prea mă integram în programul de pregătire fizică la care mă supunea preferențial Haraselu și a trebuit să-l chem pe tata să mă ia acasă că nu mai suportam regimul de ocnaș. Anul următor am trecut la Juniori Mari și în echipa de la Iași aveam un campion balcanic și unul european. Mergeam la antrenamente din plăcere, pentru că asta îmi modela corpul și învățam paralel jiu-jitsu, cu care mă mândream și eram respectat de alți băieți.

Școala mergea de la sine, nu am excelat la note, dar ca aproape toată clasa, aveam de toate, de la 3 la 9, iar 10 doar la Sport și Muzică.

Ca să nu aibă surprize cu mine, bătrânul a hotărât să mă prepare suplimentar la fizică și matematică, deoarece voia să mă facă inginer, după ce am răspuns unui chestionar pe care l-a făcut el pe loc, într-o zi când venise de la un șpriț cu colegii.

Cum dintr-a zecea, lucram undeva o lună pe vară ca să merg o săptămână la mare  – „ca să văd cum se câștigă banii” – de obicei mă angaja Nanu Culiță la Stația Reiser a Primăriei, la Laborator, unde cerneam nisip și pietriș în locul lui „Madam Rusu”, o arzoaică brunetă sărită de 45 de ani, ce se ținea cu maistrul Cozmiță. Așa am hotărât în ultima clipă să mă fac inginer de drumuri, că până într-a 11-a, visam să mă fac inginer constructor de nave. Asta până într-o zi, când tot bătrânu mi-a spus verde în față că nu a înnebunit de tot ca să mă lase de capul meu în cămin, să golănesc la Galați, când sunt facultăți câte vreau la Iași, la o stație de tramvai, cu mâncare făcută de maestra mama și cameră single cu vedere spre Brașov...

Cum vă spuneam, eram „enterteinerul” clasei, eram sigur pe mine și abia așteptam să dau bacul și admiterea, să devin cetățean liber al patriei, cu mai multe drepturi - la care jinduiam cu toții.

Eu mor cu nervile când îi aud pe urii că „liceul a fost cea mai mișto perioadă din viață”, când visam să prindem muște cu gura și toți ne tratau ca pe niște mucoși, deși după mintea noastră, puteam oricând să facem copii. Să-i facem, evident, nu să-i și creștem!

Știu că am dat Bac-ul la Română, Mate și Fizică, pe care am ales-o în detrimentul Chimiei, că doar nu doream să mă fac doctor. Dacă mă mai ține memoria, am dat bac-ul și la a patra materie, la Istorie („modernă și contemporană”), iar alții au ales Anatomia, sau Biologia, că dădeau la Medicină. Asta a fost în 1971, la secția de Real. Am luat Bac-ul lejer, cu media opt și ceva, nu am spart zidul sonic, apoi am inttrat „din prima” la Hopuri și Dâmburi, iar alegerea făcută mi-a adus o viață plină de satisfacții profesionale.

După facultate, abia m-au luat răcan cu termen redus la Școala de Ofițeri de Rtezervă nr.1 București – arma geniu, pe care am absolvit-o cu brio cu Media sece! Puțin a lipsit să nu mă dedic în viață carierei de ofițer, dar libertatea am iubit-o mai mult ca pe mama, iar constrângerile nu erau visul meu.

Când văd astăzi ce a ajuns examenul de Bacalaureat și câtă zarvă se face  în jurul său, câți imbecili funcționali care nu se pot exprima în cuvinte și în scris îl iau, ajungând miniștri, premieri, patroni, milionari, conștientizez cu groază cât de tare a decăzut întreaga societate.

MIHAIL MOLDOVEANU

Featured