BABA MEA CEA NAZUROASA...

gsdsgdokio

Azi e Baba mea... în zori era cer senin și stele

Coborau încet să-mi umple ochii și brațele mele...

Mai târziu s-a luminat și un soare mare, mare,

Mi s-a așezat pe frunte-n locul care mă tot doare...

Nici n-am apucat să-l simt și-au venit în fugă norii

De au speriat pe loc și lăstunii și cocorii...

Însă, nici nu m-am mirat, că așa am fost sortită

Să-mi schimb stările ca vremea... când tristă, când fericită...

Acum este iarăși soare, nici un nor nu se-ntrevede,

Cerul e adânc albastru,  marea e aproape verde.

Dar mai e până diseară și știu sigur c-o să fie

Și ninsoare și furtună, cum e și în poezie...

Anotimpurile toate, într-o zi se derulează

Așa cum mă schimb și eu... Baba mea, de când e trează

Ba se-mboșcăne de frig, ba cojocul și-l aruncă,

Ba se smiorcăie sub ploi, ba dansează goală-n luncă...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?