Frățică, ieri am făcut „rapelul” cu mâna lui Dumnezeu!
Ieri am avut sorocul celor 3 săptămâni să îmi facă a doua doză de vaccin. Cu Pfeiser, că altă zeamă bordeleză cică abia de acum vine cu aeroplanul care tot cică, nu a putut decola de mărimea nămeților în Europa...
Să vă spun ce am pățit. Îmi pun ca țintă încă de săptămâna trecută de la vreo vineri, să nu cumva să ratez exact în a 21-a zi, al doilea vaccin de rapel. Auzisem tot felul de zvonuri, că se poate întâmpla ca băieții lui Arafat și Gheorghiță să fi beut lichidul ca să se încălzească de la frig și să nu mai fie pe la Centrele de vaccinare suficientă harașpincă... Eu sunt croit așa, foarte analitic și când am ceva de rezolvat, îmi construiesc în minte, prevăzător, cel puțin două variante de rezolvare, din care una „de bază” și alta în rezervă, în caz de avarie.
Pun pe hârtia imaginară toate posibilele obstacole și variabile care ar putea să mă împiedice să-mi îndeplinesc acțiunea și permanent sunt atent și observ desfășurarea lucrurilor, dar și îmi up-datez informațiile. Este greu să mă iei pe mine prin surprindere, chiar și atunci când îți dai silința să-mi pui piedică.
Am pregătit așadar minuțios acțiunea de marți, sunând un factor de decizie de care depindeam într-o oarecare măsură, de la dializă. O muiere pe post de manager coordonator, dar să-mi fie cu iertare, pentru ea managementul sună ca o veste că a rămas însărcinată la trei luni după ce și-a îngropat bărbatul, o văduvă.
I-am amintit că urmează săptămâna când pacienții au rapelul și mi-a mulțumit pe loc pentru asta, că uitase...
M-am asigurat că suntem transportați la Centrul de vaccinare cu mașinile care deservesc firma de dializă și apoi am acționat pe cont propriu. Și bine am făcut!
Luni îi explic șoferului la care sunt repartizat că marți dimineața este foarte important să fie la mine la ora 8,30 fix, ca să ne deplasăm traversând metropola bulibașei Chirica la ora când pruncii merg încă spre școală... El mă sună luni după amiază încercând în zadar să-mi spună fel de fel de zvonuri și vești că marți se pare că nu va fi ser la prăvălia cu injecții. Mă cert cu el vreme de câteva minute și îi spun să vină fără greș că îl aștept, să nu mă încurce, mai bine să îmi spună clar că nu vine, să nu mă bazez pe el, că merg cu un taxi. Chestia e că omul trebuia să facă această cursă în cele 2-3 ore de odihnă și practic nimeni nu este fericit cu asta, dar slujba e slujbă și drujba e drujbă. Știindu-mă prea bine de mulți ani că ce am în Gușă am și-n Cosmin, îmi promite că vine la 8, 30 necondiționat.
Marți ies din casă și îl aștept, se face 8,30, apoi 8,40 și îl sun nervos să-i spun să nu se mai obosească pentru că iau un taxi. Omul își cere iertare, că este aproape de mine dar el nu a prevăzut că au început școlile și se circulă bară la bară. Ei bine, eu prevăzusem asta când am fixat ora 8,30! Sunt un tip enervant de punctual și prevăzător și de asta mie îmi ies mai toate, iar când dau chix, depind de cineva opus mie care stă la mâna providenței...
M-am închinat chiar și dimineață l-am rugat pe Tatăl Nostru să mă ajute să mă pot vaccina,, că știam că îi cer ceva greu. Ce mai, am luat toate măsurile!
Vine Titi la fără un sfert și tot Dumnezeu a făcut să fim la 9 fix la Spitalul cu pricina.
Merg glonț la etajul doi, acolo vreo 20 de persoane pe hol, mă bag cu tupeu în față pe căruțul de ologi și îi spun doctoriței șefe că sunt de la dializă și că mașina are program strict să plece după alți pacienți ce trebuiau duși la dializă și că trebuie să pot pleca și eu cu el că și eu am dializă de făcut. Înțelegătoare, femeia îmi ia pe loc actele și le spune celor care așteptau că pacienții cu dializă au prioritate. Cam pe când doamna doctor îmi completa mie Fișa, din cabinet o asistentă îi face anunțul doctoriței să nu mai preia pacienți, că nu mai este vaccin. Pe loc am spus în gând că nu se poate să am un așa ghinion e abia ora 9,10 dimineața și să fi venit degeaba după atâta coordonare și efort propriu, pentru mine era o catastrofă.
Doctorița le spune că nu o interesează, dar pacientul dializat (adică fix eu) trebuie vaccinat obligatoriu, că Fișa era deja făcută. Sunt imediat invitat înăuntru, îmi umflu mușchiul ca Johannis în speranța că fac niște victime printre asistente și încep să le dictez unor dudui de la gugulator iar și iar, numărul meu de mobil, e-mailul, adresa... Deși erau cu o copie de a mea a cărții de identitate în față, probabil îmi verificau intelectul ca să vadă dacă a meritat să strice bunătate de zeamă pe unul ca mine.
Mă rog, termin, intră după mine un preot care crede în Dumnezeu, dar și în vaccinare și când mă îmbrăcam eu pe hol, aud: „ultima persoană pe azi!” Mă uit la ceas: ora 9,17 a.m.
Rămân cu gura căscată. Adică ce înseamnă, că s-au terminat vaccinurile? Păi nu trâmbițau jivinele pe televizor citând purtătorul de cuvânt de la Cotroceni al guvernului și al Comisiei Naționale de vaccinare că în clipa când ți se face primul vaccin automat doza a doua este pusă deoparte în cămară și peste trei săptămâni e scoasă și și se inoculează? Unde sunt dozele care trebuiau să ne aștepte?
Acum îmi este cât se poate de limpede că jivinele au rămas în curul gol cu nădragii pe vine, că totul este o gogoașă „hoha” și că se minte de la un cap la altul pe toate direcțiile, cu toate cifrele.
Ori numărul de doze sosit în România este cu mult mai mic decât cel trâmbițat și asta a fost ascuns de ceata sasului la ordinul Bruxelles-ului, ori că au vaccinat în prostie doza unu și nu au reținut serul pentru rapel, ori că se vaccinează peste rând neamuri, pile și cunoștințe neprogramate! Haoooos!
Ideea este că e o mană cerească pentru jigodii, că foarte mulți români le fac jocul și în inteligența lor - temându-se de cipare sau că nu le mai vine ciclul doamnelor la menopauză - ei refuză vaccinarea.
Păi dacă ar fi invers, fiți siguri că s-ar călca pe picioare și ar rupe ușile la spitale ca la o ofertă DELIMANO pe la Kauffland Land...
Asta nu e încă totul. În timp ce îmi băga acul în umăr, Titi al meu vorbea pe sală la telefon cu șeful său care de fapt servește firma de dializă cu transportul pacienților. I se transmitea să nu mai vină după mine, că a primit el informația de la „madoamna” manager că s-a terminat zeama pe azi și că nu se mai vaccinează. Adică cineva a făcut pipi pe știrea aia care se tot repetă în buclă de 3 luni, că este foarte importantă vaccinarea cu rapelul fix la 21 de zile!
Îl auzeam pe Titi al meu cum îi spunea șefului că tocmai pe mine m-a vaccinat atunci și că nu minte, nu visează, că sunt exact în fața sa și nu a auzit asta de la nimeni. Omul a rămas sigur cu gura larg deschisă, neștiind ce să mai creadă, în cuvântul doamnei manager, sau în spusele unui subordonat. Adevărul era de fapt pe la mijloc.
Chestia importantă pentru mine ce mi-a dovedit că am o conduită și o abordare corectă despre viață și despre oameni, a fost că mi-am făcut norocul și cu mâna mea, prin tot ce am întreprins și mi-a dovedit încă o dată că ceea ce organizez eu are șanse de reușită, spre deosebire de ceea ce îmi organizează alții.
Vă doresc multă sănătate!
GABRIEL MIHAILA
