Mai cânt pe portativul vieții
Și exersez pe-a sufletului coardă
Ce suferă, vibrează
și nu neagă
Că melodia niciodată nu-i întreagă.
Doar rezonanța ce nu trece
De griul anilor cu nori
Rămâne-n suflet și petrece
Cu dorurile treze până-n zori
Ce îmi rămâne e un vis
Înlăcrimat de-un haz lumesc
Din care eu și ce mi-i scris
Mă va grăbi să prăznuiesc.
Aștept un an rodit, păscut de aștri,
Să-mi lase doar lumina din privire
Și-un pumn de-argint în pletele grăbite
Să se-nfășoare-n clipe pârguite.
CATI LUNGU