Legea lui ”Arafat”, sau cum îi mai spun ”
„conspiraționiștii”, nu conține o mare filosofie despre Covizi. Sau, în orice caz, se străduiește să prevadă ceva ca să reușim totuși să ieșim și noi în lume din cloaca asta numită România.
Da, știu, se testează nasol și de aia avem mulți infectați. Știți ce? Țintit, nețintit, Europa ne-a izolat! Cineva trebuie să explice: contacții direcți la „izoleu”, suspecții la „carantineu”! Nu la „pușcărie”, NU la spital cei care NU sunt pozitivi.
Singura discuție care merită purtată în acest moment în Parlament, este ”ce facem cu „pozitivii”? Îi punem la spital fără acordul lor sau NU? Sau îi izolăm/carantinăm, tot fără acordul lor, desigur (că este clar că pentru măsuri „cu acord” nu avem nevoie de lege deloc).
Părerea mea: cei cu toate doagele la ei, adică pe cei cu acord, îi punem la spital... pe cei care NU vor și NU vor, fie că sunt pe moarte, fie că nu au simptome (până la urmă, oricine are dreptul să se sinucidă, dacă așa are el chef), să rămână unde crede el (cu acordul celor împreună cu care va locui cât timp durează carantina sa).
Evident, trebuie găsite mijloace eficiente de a verifica dacă rămâne în locația declarată, iar în caz de încălcare a carantinei, cu internarea în centre de carantină până la finalul perioadei de carantină.
Cine să supravegheze asta? Păi cine îi supraveghea și pe „corupții” plasați în arest la domiciliu, aiurea în tramvai, că dacă puteau să îi urmărească pe ăia, vor putea să urmărească și niște pozitivi covidați.
Dacă vor să stea acasă, covidații să semneze că rămân acolo toată perioada cât durează infectarea... Dacă i se face rău și nu supraviețuiește? Ghinion! Așa i-a fost soarta! Nu așa susțin ei?
INGRID MOCANU
