ANOTIMPURILE VIETII

nhdhfhfgh

În primăvara asta prinsă-n datini,

Un soare se arată sfidător -

Pictând cu razele îngenunchiate-n patimi -

Caișii albi, ce ning în zori, cu dor.

Mi s-a albit și sufletul cu neuitare,

Râvnind pe rând, dorințele-nvechite

Și-mbrățișând atingerea ce doare

Am rătăcit iubirea prin gânduri ofilite...

Am regăsit-o poate prea târziu,

Ascunsă de priviri și de cuvinte

În buzunarul sufletului tău,

Ce-ascunde înțelept, un crez cuminte.

Va străluci cândva în ochii sorții,

Iar ceasul vechi ce fugărește timpul.

Va speria și umbra grea a morții

Ce-i tulbură și îi alungă visul.

Când anotimpurile vieții stau în drum,

Iar drumul e prea lung, sau prea greoi,

Mă caut în toamna iubirii de-acum

Și simt că-mi ajunge cât zece de-apoi.

CATI LUNGU

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?