Pe atunci, pe când sentimentele erau chiar sentimente și nu se isteriza nimeni urlând că „dragostea nu se votează” de parcă ar fi cerut cineva să se voteze DRAGOSTEA la referendum, iar nu REDEFINIREA FAMILIEI în Constituție, pe atunci, zic, și DRAGOSTEA DE ȚARĂ era cu totul altfel.
Nu se băga la cuptor „pizza-roșu-galben-și-albastru”, nu transmitea gRadu Tudor de lângă Arcul de Triumf, cu o moacă de parcă ar avea în raniță bastonul de Jens Stoltemberg și cu o autosuficiență bombată peste care nasturele de pe talie nu se mai închide demult, nu defilau prin municipiile patriei militari cu hainele cârpite, că de! de-atâtea F 16 n-a mai fost loc în buget și de echipament, naționalismul și nevoia de suveranitate nu erau păcate de neiertat și nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că vreun pigmeu vremelnic cu aere de mare intelectual ne va explica pe larg ce jalnic este Eminescu. Bine, pe atunci nu era ROMÂNIA NORMALĂ... acum este, că s-a votat pentru asta.
În vremurile despre care vă povestesc NORMALITATEA nu se vota.
.....................................................................
La mulți ani România! Azi e ziua TA. Iar eu nu știu decât acel fel de DRAGOSTE, de atunci.
LUMINITA ARHIRE
