Celor născuți înainte de Revoluție ni se spune ,,generația cu cheia de gât".
Dar cei crescuți la țară nu purtam cheia la gât, pentru ca atunci nu prea închideam ușile ori dacă se întâmpla, puneam cheia sub preș ori sus, pe toc, și asta, pentru că pe vremea aceea nu intra nimeni în casa, fără acordul proprietarilor.
Era rușine, era respect.
Aaa...că noi, copiii, săream gardurile și ne serveam cu fructe, asta era altă treaba. Se plângeau vecinii părinților, ne primeam pedeapsa, priveam cu rușine vreo săptămână, apoi repetam.
Și noi de mici eram puși la muncă, de aceea aveam de toate.
În timp ce copiii de la oraș se jucau, noi puneam mâna pe sapă și luam drumul câmpului, chiar dacă veneam după șapte ore de școală. Și învățam seara, deși eram rupți de oboseală.
Și practica agricolă, de mici.
Urcați în remorci, duși la cules struguri, la depănușat porumb și alte treburi destul de grele pentru copii de la clasa a cincea în sus.
Și cu pachețel de acasă. Ori munceam la ferma agricolă, pentru bani, unde era extrem de greu. Cine nu a smuls vreodata fasole uscată cu mâna, pe la 4 dimineața, copil fiind, nu știe cum e să te doară mâinile.
Cunoșteam câmpiile, colindam dealurile, ne cățăram în toți copacii, prindeam cărăbușii din zbor și făceam colecție, știam toate bălțile și toate schemele de înotat, ne făceam veacul în iazuri și în Jijia cea tulbure, ne strigam pe porecle, stăteam până după miezul nopții și spuneam bancuri, pe deal, cu gașca, priveam cerul plin de stele și ne umpleam plămânii cu aerul răcoros al nopții și auzul cu cântatul greierilor, ne certam și ne împăcam imediat.
Iarna ne dădeam pe tilihuș până ne înghețau mucii la nas, iar când răceam, zăceam trei zile în pat, sub mirosul de oțet și mămăligă cu sare puse pe piept și gust de Piramidon.
Ne duceam la biserică, deși era comunism, ne spovedeam, ne împărtășeam și respectam sărbătorile, deși la școală eram certați pentru asta.
Dacă citeam o carte bună, o împrumutam tuturor.
Până și cei mai ignoranți citeau.
Fetele, de mici învățau să coase, să croșeteze, să impletească, să găteasca, să spele rufe la mână, să fie gospodine, treburi care acum par din altă epocă.
Și mamele, și bunicile noastre erau femei puternice. Ele coceau în cuptoare din lut, construite cu mâinile lor, cozonaci și pâine, ele munceau câmpurile și culegeau grânele, umpleau magaziile cu bunătăți.
Și era respect pentru cei bătrâni; nu treceai fără să saluți.
Și aveam grijă unii de alții. Și mâncam fructele direct din copaci; spărgeam nuca în praf, ștergeam miezul de bluză, apoi îl mâncam, beam laptele cu spumă direct din doniță. Și nu eram răsfățați, dar eram descurcăreți de mici.
Și nu știam ce e aia alergie, ori intoleranță la alimente.
Mâncam bomboane cu pumnul, carne numai în weekend, nu știam ce-s alea chimicale, eram veșnic murdari pe mâini și pe picioare, dar la școală prezentam la careu batista, mâinile curate și pantofii curați, chiar dacă înotam în noroiul ori praful de pe drum până acolo...
Noi purtam hainele rămase de la frații mai mari, ori de la rude și rar ne cumpăram ceva nou, poate când începea școala și de sărbători, când făceam banii proprii de la colindat.
Și colindam, și uram tot satul, până nu mai puteam, căci sărbătorile aveau un farmec aparte, erau magice, cu obiceiuri frumoase, cu mese întinse și familia reunită.
Primăvara culegeam toporași de pe șesuri, apoi ne bucuram de galbenul unduitor al grâușorului.
Știam o mulțime de jocuri, de cântecele și poezii. Și la serbări cântam cântece patriotice, comuniste, care nu ne plăceau defel, dar eram mândri când eram premiați.
Eram mulți și ne strigam la porți, ne scoteam porecle haioase, ne uitam lipiți de televizoare la Pistruistul, Cireșarii, ne strâmbam la Telejurnalul cu Ceaușescu, ziceam câte una bună când se oprea curentul, etc.
Nu aveam nevoie de psiholog, ba chiar luam cate o jordie pe spinare de la părinți, până ne treceau figurile...
Ne dădeam întâlniri prin interpuși ori prin bilețele, la care nu întârziam; băieții învățau să fie bărbați de mici și cuvântul era cuvânt...
Și eram fericiți.
PETRONELA ALEXA
