AMINTIRI DIN „RAZBOI”

djfghggg

Cu aproximativ două săptămâni înainte de încheierea anului școlar, am fost înștiințați că intreg efectivul companiei, vrem nu vrem, își va petrece începutul de august 1963 în tabară organizată in cazarma de la Capul Midia. Și nu-mi plăcu deloc acest lucru! Mă văzu necăjit domnișoara profesoară  de engleză și binevoi a grăi cu mine, lucru nemai întâmplat în afară periodicei „procitirii”. Și prinzând curaj, am rugat-o să-mi da adresa, „de vacanță" pentru a-i trimite o vedere de pe litoral. Cu o privire ce-mi amintea de mama, îmi dădu o carte de vizită aurie, mă ciupi de obraz și plecă la cancelarie. A fost prima carte de vizită văzută de mine.

Tabăra a fost mai rea decât viața din liceu, aceiași inutilă „căprăreală” si ca desert, la plajă, comenzi neregulamentare ca ,,pe burță"; ,,pe coasta stângă"; ,, pe a dreaptă" si tot așa timp de o oră, pân' se dădea comanda ,,în apă fuga marș!", 10 minute de scaldă în apă pân la genunchi și din nou, plajă monitorizată!

Cu gândul la Angi și grija vederii trimise, spre veșnică aducere aminte, îmi lipii o inimă străpunsă si cuvântul ANGEL frumos decupte cu foarfeca din ziarul Scînteia, în dreptul inimii, cu gând a-mi rămâne inscripționat cu alb, pe bronzul verii pierdute, dragostea ascunsă.

Și cum de mr.Mîrza nu prea te puteai ascunde, mă dibui, pricepu că mi-s îndrăgostit și pentru vindecare mă puse a păzi drapelul patriei, între orele 14.30-18.30, timp de trei zile, echipat de oraș, cu cele două copci ale vestonului regulamentar închise. Și tot nu-mi trecu!

Clasa aX-a a început fără Angi. Obținuse transfer la Cluj. Doar locțiitorul politic îmi verifică pielea și a rămas încântat, că destul de vag, rămase zugrăvit de soare, treaba aia cu ,, Proletari din......"

............................................................................

In anul trei de Școală Militară, după lungi dezbateri la Spitalul Militar, am fost trimis la comisia de evaluare medicală a S.M. Cluj. Si primul drum din autogară, l-am făcut la malul drept al Someșului, la o casă cu trei numere mai sus de casa actriței Silvia Popovici. Si am plecat înlăcrimat, când mi s-a spus că a emigrat în Canada, impreună cu soțul, col(filosof) Niculescu.

In spital nu am stat decât două zile, până când președintele comisiei de expertiză, îmi dădu a alege între poziția de ,,apt serviciu militar" s-au ,,simulant", cu trimitere la Codul Penal... Si am ales prima variantă, cu condiția scutirii până la sfârșitul anului de orice efort, lucru acceptat imediat. Că tot așa mergeau ,,vindecările" și atunci!

Pe la 14.30, eram instalat în autobuzul de Sibiu, având loc ĺângă o ,,piersicuță", nici trecută, nici cruduța, ci tocmai dată in pârg. Si din vorbă in vorba, a ajuns autobuzul la Alba Iulia, unde se făcea haltă mare. Am coborât amândoi, hotărâți a face schimb de adrese și se oferi să platească ea cafeaua ce se servea la bufetul din incinta autogării. Plecă autobuzul fără mine și am fost invitat să înnoptez la dânsa... și nu am dormit singur. Am aflat și ce înseamnă ,,fără violență", că era violentă la nepriceperi. Și o chema și ANGI!

NICOLAI GANGERENCO

Featured