AM MURIT CU TOTII? DE CINE NE TEMEM?

duhfbyh

Nu știu ce ați făcut voi în viață, cât ați furat din avutul obștii, sau a patronului pentru care ați lucrat sau lucrați, dar eu – și majoritatea celor din generația mea – am muncit din greu după ce am preluat de la părinții noștri o Românie care A FOST OBLIGATĂ să-și schimbe regimul politic cu forța pumnului în gură și a tancurilor rusești rămase mulți ani zălog în România, că vom fi cuminți și ne vom băga mințile în cap contribuind la victoria comunismului, care „era net superior” orânduirii capitalist-imperialiste...

Am apucat din ‘62 să devin pionier cu cravată roșie și am fost înaintat probabil pentru personalitatea mea dominantă, dar și pentru că nu am scuipat sau înjurat vreun tovarăș profesor sau nu am spart geamul la cancelarie cu mingea sau cu praștia, la gradul de „comandant de grupă”...

Aveam unghiile mereu tăiate și curate, batista curată și călcată, verificate de mama zilnic, iar pentru asta aveam și eu obligația să le verific pe cele ale pionierilor din grupa mea. Erau vreo zece, înafară de mine.

Ierarhia socială o deprinserăm de mici, aveam peste mine comandant de detașament și mai mare, de Unitate, pionierul Șef de promoție din anul terminal al școlii. Aveam sarcini pionierești chiar și în vacanțe, că toți pionierii primeau sarcini de la tinerii din UTC, iar aceștia de la membrii Partidului Comunist (pe atunci se numea PMR, adică partidul muncitoresc român...). Colectam de oriunde găseam și puteam, sticle goale, chiar murdare de ulei, cu care cheltuiam o mulțime de praf TIX și apă caldă să le spăl „lună”, să le rad etichetele pline cu clei, pentru ca mai apoi să le predăm școlii ca să le valorifice la REMAT și să adune „fondul școlii”. Adunam deșeuri textile, frunze de dud pentru creșterea viermilor de mătase, hârtie, ca să nu se taie copacii pentru cărți și caiete sau carton și câte și mai câte!

Aveam responsabil cu stinsul luminii când plecam seara de la școală, ca nu cumva să risipim...

În școala primară, orele le începeam și le terminam cântând imnul Uniunii Sovietice, apoi al României!

A fost ales apoi „Tovarășul”, cel ce avea să devină „farul călăuzitor” al nației române. Am pus ghilimele nu din persiflare, sau dintr-o dorință de ironie, ci doar ca să accentuez faptul că atât de mult propaganda muncea cu gura în această direcție, încât chiar și subliminal te obișnuiai cu ideea și îți vedeai de treaba ta, căutând să-ți faci viața cât mai bună și mai luminoasă în acest imens lagăr numit Țară.

În timpul copilăriei mele s-a construit primul tractor românesc la Brașov (pe atunci numit Orașul Stalin), primul autocamion Steagul Roșu, cu bena de 3 to, părinții construiau primul baraj la Bicaz și prima hidrocentrală, s-au străpuns munții scoțând Maramureșul din izolare  cu linia ferată Salva-Vișeu unde a lucrat ca brigadier-student UTC și tata, a început asfaltarea Șoselelor Naționale, și câte și mai câte.

Partidul Comunist, „înfrățit” cu cel „sovietic”, dorea să-și demonstreze superioritatea în fața capitalismului, iar țările socialiste satelit acționau în cadrul C.A.E.R. ca să dovedească puterea frăției între popoare. Astea vremuri le-am prins noi, pensionarii de astăzi. Niciunul n-a apucat vreo pensie nesimțită, cu excepția mașterei Livia Stanciu, securista acoperită din Justiție, de care s-a folosit clanul Javrei Ceacâre ca să-și execute adversarii.

Noi, aveam exemplu pe părinții noștri, care – printre picături – de luni dimineața până sâmbătă seara - munceau în ture pe șantiere, fabrici și uzine, ca să construiască o Românie cu condiții de viață cât mai decente pentru milioanele de „emigranți” veniți de „la țară” și transformați peste noapte în muncitori calificați pentru industria care se năștea din pământ.

Noi îi denigram pe capitaliști, ăia ne denigrau probabil pe noi, diminuând din invidie rezultatele miraculoase obținute de popoarele pe care nu le mai controlau și care fuseseră abandonate chiar de ei, după încheierea războiului.

Generațiile cresc una după alta în contextul social al vremii, cu mentalitatea întregii societăți. A noastră a fost Munca și spiritul nobil de a trăi cât mai bine PRIN MUNCĂ.

Lovitura de stat dată în 1989 a fost posibilă tot de acțiunea capitalismului asupra blocului socialist, prin acțiuni subtile și subversive asupra unor popoare mari precum nemții, dar și asupra rușilor conduși de Gorbaciov.

Generația mea a muncit de prin anii 70, de când a preluat ștafeta de la părinți și în 1990 avea deja două decenii de când contribuiseră din plin la construcția unei Românii în care se putea trăi acceptabil din muncă, dar cu niște sacrificii enorme, pe care propaganda le prezenta drept un act patriotic, lăsând să se întrevadă o luminiță la capătul tunelului...

Nu mică ne-a fost uimirea și dezamăgirea când noi, cei care am continuat munca lăsată de părinți, am fost puși să distrugem cu mâinile noastre tot ceea ce se făcuse până atunci ca economie națională și să hulim că am distrus țara cu mamuți energofagi care ne-au fost cărați pe bucăți de noii stăpâni care ne vânau.

Am fost proști, iar în plină putere creatoare, la patruzeci de ani, ne-am apucat cu râvnă să distrugem, să ne negăm practic trecutul, să ne vindem identitatea.

A început epopeea El Dorado, o epocă a sălbăticiei, prin care fiecare a devenit pentru el însuși mirajul banului și averilor nemuncite, pe care le-am transformat  în religie.

Ce s-a făcut cu munca noastră? Eu am muncit 20 de ani  să „construiesc socialismul” și apoi cinsprezece am am muncit să distrug practic ce făcuserăm până atunci, ca să punem bazele noii orânduiri capitaliste, „leagănul democrației”.

Un lucru știu: că noi, pensionarii de azi, indiferent că am fost muncitori, ingineri, profesori, doctori, militari, sau agricultori, AM MUNCIT DIN PLIN, fără atâtea sărbători și vacanțe, fără atâtea festivaluri unde tineretul avea posibilitatea să se distreze, fără sute de canale Tv, seriale, filme, fără smartphone-uri, laptopuri, tehnica digitală, etc.

Totul s-a creat în timpul generației din care fac parte! În copilărie, aveam în casă un simplu difuzor cu potențiometru din care dădeai sonorul mai tare sau mai încet, era obligatoriu pe Programul 1 de Radio, sau pe Programul 2. Se asculta foarte multă muzică populară, simfonică și ușoară.

Lumea era fără să vrea obișnuită să asculte un concert de Franz List, de Bach, Johan Strauss, Ceaikovski. Pe la 6 ani tata a reușit să cumpere un radio, marca „OGONIOK”, evident de fabricație rusească, unde asculta înafară de meciurlie de fotbal și Vocea Americii sau Europa Liberă.

Când aveam zece ani, am văzut prima dată un televizor și o emisiune (prima) de Revelion televizată, la cineva din AgerPress din București. Eram în liceu când ai mei au reușit să cumpere primul televizor, iar eu îmi doream un magnetofon pe care nu am reușit să mi-l cumpăr abia după vreo trei ani de muncă, după absolvirea facultății...

Apoi am asistat la aparițiile aparaturii video, a radiocasetofonului, a primelor calculatoare personale, la vreo patruzeci de ani am reușit să-i cumpăr fiicei, studentă, primul PC...

Noi totul am făcut „pas cu pas”, prin muncă, multă muncă, iar acum vine un nazist care scrâșnește din dinți uitându-se la noi și ne cere să o luăm iarăși de la capăt Pas cu Pas după ce „ai lui” ne-au pus să distrugem tot ce aveam ca să ne recunoască ei ca popor?!

La 27 de ani am ajuns datorită unor împrejurări de conjuctură și a lipsei mari de cadre cu pregătire superioară, Director al unei Unități de Gospodărie Comunală a unui municipiu reședință de județ în Ardeal. Am avut în viață în subordine și 600 de oameni, de toate naționalitățile, rase, sau religii. Am fost Om, am prețuit pe fiecare, i-am respectat și m-au respectat.

Am plătit de-a lungul anilor taxe și impozite, așa cum erau legile, cred că mi-am scos banii pentru o pensie decentă pentru două vieți dacă aș avea! Nu cerem nimic de pomană, nu întindem mâna la nimeni, eventual ar fi cazul să ridicăm pumnul! Sau bâta!

Cum poate să vină niște lepădături ca Orban, Cîțu, Johannis, sau matracuca Violenta Alexandru și să ne taie iarăși creșterile de pensii VOTATE  ca lege de parlament și promulgate de Președinte? Cum își permit aceste lepre jegoase care fură cu toptanul de când au luat guvernarea cu forța, să nu aplice legea, dând vina pe o pandemie care a fost și prost și ticălos gestionată?

PE NOI NU NE INTERESEAZĂ TICĂLOȘILOR! Noi nu mai avem mult de ttrăit, știm că lucrați la asta, noi suntem din nefericire aceia care v-am dat vouă viață, noi suntem pensionarii României de astăzi, iar voi veți fi pensionarii de mâine! Pe noi nu ne interesează că stăpânii Voștri cărora le plătiți bir să vă țină la putere vă cer să țineți poporul român la limita subzistenței! Voi, câteva mii de tâlhari, oricum ați furat și ați făcut averi!

Noi cerem CE NI SE CUVINE! Cei câțiva ani rămași, cu o pensie decentă, cu putere de cumpărare!

Jigodiile mint cu nerușinare – și sunt suficient de mulți idioți care-i cred și-i compătimesc – că de vor tot crește pensiile și veniturile ca ale cetățenilor europeni din Occident, nu vor mai fi bani sustenabili atunci când generațiile copiilor noștri, adică EI, vor ieși la pensie! Este o mare minciună! Banii se rostogolesc, economia produce bani, societatea găsește și creează pârghii care să asigure pensii și alocații pentru populația care nu muncește deja, sau încă.

Mărind pensiile Azi, PAS CU PAS, generațiile viitoare vor putea ieși cu pensii normale, din care să poată trăi. Altfel, vor fi în continuare doar niște sclavi cu mâna întinsă!

Acum, jigodiile găsesc motive și tertipuri care să evite aplicarea Legii, atât pentru pensionari, cât și pentru alocațiile copiilor! România vrea capitalism, dar vrem un capitalism social, nu unul sălbatec, pus pe jaf și căpătuială!

De ce nu ies în stradă TOATE GENERAȚIILE afectate? Același interes îl au și bunicii și copiii lor și nepoții!

România în stradă! Grevă generalîă! Jos guvernul de jigodii hoațe care tâlhăresc poporul român!

GABRIEL MIHAILA

Featured