ZDREANTA

zdr

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,

Cel cu creier de faianţă,

Care fuge de instanță?

E un mare ticălos,

Și un infractor jegos.

Arogant și gogoman

Are față de viclean,

Da' e mare prostovan,

Cam așa, ca un plăvan.

Parcă-i strâns din petice,

Ca să-l tot împiedice,

Și dosarele-i atârnă

Şi pe ochi, pe fața-i târnă.

 

Şi se-ncurcă şi descurcă,

Parcă-i scos de draci pe furcă.

Are însă și-o ureche

De măgar fără pereche.

Lacom și cu acte false,

Obsedat să-adune case.

Și de când e la putere,

Adună case, măi vere!

Dă târcoale la buget

Și halește doar cotlet,

Aşteptând o lună, zece,

Alt imobil să-și adjudece.

De când e la Cotroceni,

A-nvățat multe harneli.

Şi pe brânci, târâş-grăbiş,

Se strecoară pe furiş.

Pune gheara, ia cu botul

Şi-nghite țara cu totul.

 

- „Unde-i casa?” întrebă Toader.

 „Uite că am înhățat-o!"

„Stai niţel, că te dezvăţ

Fără mătură şi băţ.

Te învaţă Toader minte!”

Şi-i făcu dosar fierbinte.

Imediat ce l-a preluat,

Zdreanţă s-a cam sufocat

Şi scheaună neîncetat

 

Tot se uita la cățel

Toader cel sigur pe el.

Zice Zdreanţă-n gândul lui:

„S-a făcut a dracului!

(din folklorul sașilor transilvăneni)"

Tags

Featured