Cu câţiva ani în urmă, pe ecranele cinematografelor rula filmul cu titlul sugestiv „Uite cine vorbeşte !". Grotesc tot acest mersul cu pâra şi minciuna al oficialilor statului român, în frunte cu purtătorul „celebrei" jachetei roşii la Înalta Poartă de la Bruxelles, care a devenit „normalitatea" actualităţii, fenomenul fiind pe placul şi în favoarea neprietenilor României. Titlul filmului menţionat se potriveşte perfect comportamentului expiraţilor din fruntea Imperiului Haosului European, care arată cu degetul, acuzator, spre corupţia reală din România, dar, din ipocrizia-i caracteristică, omite de fiecare dată să-şi privească imaginea - tot reală - în oglindă. Dacă Margrethe Vestager, comisarul Danemarcei din Comisia Europeana, comentează ingredientele și consecinţele unui „megascandal", în derulare, Comisarul european pentru Justiție, Vera Jurova, a afirmat că „se desfăşoară cel mai mare scandal din Europa la acest moment", referindu-se la faptul că, prin mica, dar foarte profitabila sa filială din Estonia, cea mai mare bancă daneză a spălat, în perioada 2007-2015, circa 200 de miliarde de euro[2]. Adăugând recentului „megascandal" Danske Bank numai trei dintre „tunurile" occidentale care au ţepuit România în ultimii ani: Microsoft (67 milioane USD), E.A.D.S. (764 milioane euro), Bechtel (1,47 miliarde euro) putem spune şi noi, românii, despre ipocrita „cinste" occidentală: „Uite cine vorbeşte !".
Pe fondul multiplelor şi permanentelor scandaluri din primul (sperăm şi unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - şi al debutului „campaniei disperaţilor", cum a numit-o jurnalistul Cornel Nistorescu, nemernicii separatişti zburdă liberi, finanţaţi de „ţara vecină şi prietenă" dinspre Tisa. Marşând pe politica dăunătoare cu privire la desfiinţarea statelor naţionale livrată de Bruxelles şi pe iresponsabilitatea statului de drept (şi/sau a celui paralel) din România, vedem cum sub ochii noştri se cloceşte înfăptuirea „profeţiei" lui Samuel P. Huntington, înscrisă în cartea „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale" (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order), apărută în 1996. Totuşi, analiza politologului american are destule sincope.
Cu certitudine, România este reprezentată în Parlamentul European de indivizi nepotriviţi pentru asemenea misiune, cazul Satanei în sutană cu dublă cetăţenie, László Tőkés - inamic declarat al României - şi al Monicăi Macovei fiind bine cunoscute. Pe de altă parte, expiraţii Imperiului Haosului European, precum Herman Van Rompuy, Jean-Claude Juncker, Frans Timmermans... dau sfaturi şi avertismente statelor est-europene care, de fapt, duc greul siguranţei frontierei răsăritene a Imperiului Haosului. Firesc, logoreea agresivă a lui Timmermans împotriva României a primit replici pe măsură, dar şi cu trimitere la unii europarlamentari ai României, care ar trebui să apere interesele Ţării: „Declaraţiile făcute în cadrul dezbaterilor din Comisia pentru Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne a Parlamentului European au umplut paharul răbdării. [...] Ar trebui să ai bunul-simţ de a nu rosti asemenea absurdităţi în Comisia pentru libertăţi civile din Parlamentul European. Ai demonstrat că nu ai nici una, nici alta. Noi, în România, am mai văzut mentalităţi ca a ta. În anii '50. Sunteţi puţini, dar în poziţii-cheie ale deciziei. O fostă procuroare, şcolită doctrinar în înainte de 1989, te aplaudă şi gândeşte ca tine în Parlamentul European. Şi mai sunt câţiva. Totuşi, de unde atâta infatuare, atâta aroganţă şi dispreţ? [...] Te-ai acoperit deja de ruşine. Demisionează, Frans Timmermans! Urgent!"[1].
Tunari din toate ţările U.E., potoliţi-vă !
