Să faci Doamne, o minune...
Spune-mi, câte rugi să fac?
Să-mi scot țara la lumină, și puiuțul meu de dac.
Un tărâm rupt din poveste, unde fluierul și naiul,
Dă de știre omenirii, că ți-e glia, precum Raiul!
Vin ca hunii peste tine, priapici si alți melteni,
Și-ți poftesc la poarta țării, alte rase de-arieni!
Ți s-a dus buhul în lume, pe cât îmi ești de frumoasă!
Regi și prinți își cumpărară, câte-o vatră luminoasă!
Cei cu stele-n băț veniră, să fii omenirii scut -
Mulți te știu doar de săracă, dar din cornu-ți au băut!
Lei, dragoni și zburatoare, țopăie pe brazda-ntoarsă
Vor călca toți, în picioare, iarba verde de acasă?
Ce minuni să ne-amintească, de culesul grâului,
De-o sârbă moldovenească ori de-ncinsul brâului?
Este vremea profeției să-mplinească semnul biblic?
Lilipuți cu ochii galbeni, mi te jinduie,-n văz oblic!
Plânge-o mamă-n ceas de seară, cu lacrimi din borangic,
După pruncul ce trudește, pe-un obol mai de nimic!
Mi te fură iar osmanii, ăi de i-au gonit străbunii,
Fiindcă-ți strălucește haina, în lumina semilunii!
Pădurea ți-a fost tăiată, n-ai panduri și nici haiduci,
Și sub ramura plecată ți-au strivit cuibul de cuci!
Gaborii ți-ar smulge limba, la hotare strigă, “hoții”!
Nu am leagăn de predare, cât acolo se nasc moții!
Mare ești tu Românie, și pe cât de mulsă-mi ești
Din pământ și piatră seacă, aur, lumii-izvorăști!
Tu, cu marea la picioare vrei să-ți vindeci trecătorii,
Dar, pe rând, fața curată, ți-au scuipat-o trădătorii!
Să faci Doamne, o minune! Spune-mi, câte rugi să fac?
Să-mi scot țara la lumina, și puiuțul meu de dac?!
Rodica Rădița Răpeanu
