Pastel de noiembrie

noi

Câtă liniște... Nicăierea

nu e loc pentru lacrimi sau dor...

Mai limpede și mai dulce ca mierea,

se-așterne noiembrie...Ucigător,

ucigător de frumos,

cade din ceruri ca niciodată

că sufletul meu se-așterne pe jos

și-i iese în cale cu fruntea plecată

 

Nu e loc pentru lacrimi sau dor...

Inima mea începe să bată

tulburător,

tulburător de duios

cum n-a bătut niciodată...

Cântecul ei se-așterne pe jos

roșu, curat și fierbinte

să poată ( nefiresc de frumos),

noiembrie, tainic, să curgă-nainte

 

Cuvintele-și află-n tăcere perechi

și-și caută țărmuri, uitate, sub tâmplă...

Așezat, ca vinul vechi,

noiembrie-i tot ce pe lume se-ntâmplă...

Nu e loc pentru lacrimi, nu e loc pentru dor,

mai dulce ca mierea,

toamna aceasta nu mă lasă să mor –

sufletul ei mă-nvață-nvierea

 

Emil Almășan

(Din volumul ,, Păcate și sfinți")

Tags

Featured