Nu sunt o persoană matinală. Mi-e drag sculatu' de dimineață cum îi sînt dragi lui Werner logica şi bunul simț. Aşa că am fost foarte surprinsă cînd am făcut ochi pe la cinci, după numai trei ore de somn.
"Ce-ai fă năroado (că aşa vorbesc io cu mine cînd îs chioară de somn) de te sculaşi înaintea cocoşilor?" M-am verificat : nu mă durea nimic, nu-mi era foame, nu-mi era sete. De dor de codru verde nici nu merită să pomenesc. Cînd scot mîna din plapumă să pipăi după o țigară (că nu-mi place să pierd timpul!) mă prind. Aveam în cameră o temperatură de ziceai că-s la stația de cercetări experimentale Zebra, aia de la pol.
Aprind lumina şi văd cauza motivului : uşa camerei era deschisă de perete. Pațachina aia dăşteaptă - am numit-o aici pe Freyja - dorise să dea o raită nocturnă prin casă aşa că ieşise fără să mai închidă uşa după ea.
Doamnelor, domnilor, stimat auditoriu, cetățeni cu drept de vot!
Am intrat într-o fibrilație de ziceai că-s Codruța cînd a aflat c-au înregistrat-o subalternii! Cu entuziasm juvenil am făcut focul şi cafeaua aproape simultan, avînd grijă în acest timp să-i urez/promit mîței diferite chestii pe care nu le voi pomeni aici, ca să nu mă trezesc că-mi aduceți protecția animalelor pe cap.
Acu'stau cocoțată în pat, beau titiun, sug din cafea şi vă țin pe voi de vorbă, că poate vă plictisiți şi n-aveți altă treabă.
Pînă se face cald în cameră, cum zisei.
Ana Maria Homeag 
