Nu pe tine te iubesc…Niciodată
n-am iubit carnea ta, trecătoare…
Inima mea să poată să bată,
din lumina gândului tău și-a făcut psalmi și altare
Către trupul tău, niciodată
n-am căutat brațelor mele o cale…
Eu liniștea ta o sorbeam când, cu gura-nsetată,
îngenuncheam la picioarele tale
Nu pleoapelor, nu ochiului tău preacurat,
le-am ridicat din ceruri și stele statui…
Eu lacrimei tale m-am închinat
când plângeai peste lume icoane căprui
Trecerea vremii, albind, îmi arată
că între viață și moarte-i atât de puțin…
Îmi pare că nu te-am iubit niciodată,
deși sufletul meu de tine e plin
Și curge prin mine, dulce, mereu,
nepământesc,
un cântec în care nu știu nici eu,
fără de leac, de ce te iubesc