Veoricooo !!!...Veoricoooo... ce mi-ai făcut...parcă n-ai avea inimă, dragă ...Da' eu țiu minte, nu uit nimica, fată ...mai știi cum mi-ai frânt inima și atunci, pe 25 aprilie, anul curent? ...Erea primăvară și te-am așteptat cu ciorba ferbinte pe masă, ți-am pus și-un belet de împăcare sub șervet, mi-am pus cravata bleu, aia care-ți plăcea așa de mult odineoară, m-am dat cu afterșeiv tot și n-ai venit , Veoricooo... n-ai venit... Și când ți-am dat telefon, așa, nu că să mă arăt în-gri-jo-rat, da' să mai stăm și noi de vorbă, ce mi-ai răspuns?
„-Plec în Israel. Oricum, joi vin doar eu la Palatul Cotroceni, pentru că nu există niciun conflict cu BNR, nu accept altfel. Nu e cazul să vină altcineva din cadrul Guvernului. Vin doar eu într-o zi și vorbim.
-Și eu ce mă fac acum?
-Și eu ce să-ți fac, dacă nu m-ai întrebat înainte? ”
Și-ai trântit telefonul de parcă în inimă mi-ai înfipt receptorul, dragă...m-am dus în bucătăria de 425 mp a vilei LAC 3 și am spart vesela... am aruncat cele cinci paltoane pe capota li-mu-zi-nei... m-am tăvălit pe gresia din hol... dar mă durea prea rău și am sunat din nou...și pentru ce? ca să-mi răspundă, fără milă, robotul, Veorico... că „să revin”...
În public m-am făcut că nu mi-e dor... da' când ai venit cu remanerea și te-am văzut (apropo, ce dizainăr ai, că te îmbracă trăsnet ... e talentat ... nu e ca Eli Lăstean care știe decât un model de rochie pastel din material puțin, că oricum ar croi-o iese tot deasupra genunchilor) îmi tremurau picioarele ca pe vremea când scriam DE CE E ÎNTUNERIC NOAPTEA și-i făceam curte lu' Karmen... Mi-ai aruncat niște priviri înghețate de mi-a fost un pic teamă să-ți strâng degețelele delicate... ca să nu mă respingi... Atunci, pe loc, mi-a venit... daʹ dacă refuz eu vreo doi miniștri, atunci ești nevoită să vii încă o dată, Veorico... să te mai văd... și ți i-am respins! Daʹ tu nu știi, fată, ce-i dragostea și cum te perpelește ea pe dinăuntru... Te-am așteptat la Cotroceni de mi s-au lungit urechile privind pe fereastră... ți-am făcut ștrudel... ziceam că te-ntorci mai repede de la Brusel și vii să mai discutăm și să mai remanerăm împreună, în fața șemineului la un păhărel de vișinată, tu - nimic... Și când îmi arunc ochii pe ecranul televizorului, ce văd? Te văd pe tine, Veoricoooo, cu İuncher ăla de mână, care era așa sprințar de parcă nici nu știa ce-i aia sciatică și avea nenorocitul și pantofi de-aceeași culoare... adică se pregătise de rendez-vous, ce mai... Păi bine , mă fată, ăla mi-a făcut curte și mie, și-a vrut să mă pupe pe gură, da' m-a pupat pe cravată, că el e mic de statură și n-a ajuns... 
Atunci am pus ședință de CSAT, că la aia trebe să vii... adică „...avem marți ședință de CSAT și în marja acelei ședințe ar fi fost un moment foarte potrivit pentru o altfel de discuțe, fără a atrage atenția publicului că discutăm o chestiune de remanere, deci ar fi fost foarte elegant ”și pentru tine, Veorico... și-ai fi „aflat inclusiv argumentele mele” .
Da' tu, călcând pe sentimentele mele curate, ce-ai făcut? M-ai dat la Curtea Con-sti-tu-țio-na-lă... D-aia zic...că „acum, situațea s-a schimbat și vei afla argumentele mele la Curtea Constituțională.”
Ca să vedeți, cetățeni, cu câtă răutate a făcut Veorica totul ...să vă spun:
„...Mi-a trimis în scris, fără să mă contacteze, o solcitare de remanere a guvernului. După care, fără să aștepte răspunsul, mi-a mai trimis o solcitare de remanere a guvernului. După care mi-a mai trimis hârtii, toate fără să caute o discuție sau un dialog cu mine. În definitiv, doamna prim ministru m-a sunat totuși, ieri. Și ce credeți că m-a-ntrebat? Dacă am terminat analiza și când cred eu că voi da un răspuns. Și-am spus foarte politicos că azi și mâine nu, iar în zilele următoare o voi informa când ajung la o concluze. Sincer, m-aș fi așteptat în toată această pereodă, așa, între vizitele pe care le face în străinătate, măcar să mă sune sau să mă caute și să întrebe: «Domnu' președinte, de ce nu ne dați un răspuns, care este pro-ble-ma?» fără să înțeleagă că ...noi nu sʹtem puși aicea ca să ne trimitem hârtii scrise de secretare, secretari sau alți colaboratori. Noi sʹtem puși aicea pentru a rezolva problemele sta-tu-lui !” ....și, mai ales pe ale mele, desigur.
Acum m-ai rănit rău, Veorico... așa că eu cred că-ți trimit hârtiile-napoi, că și-așa erau greu de citit, iar tu să-mi dai înapoi SMS-urile ale pătimașe ale mele, udate cu lacrimi... Cum care SMS-uri ?... alea explicite și pasionale la maxim formate din „Îmmm? ” și-un emoticon care face cu ochiul.
Luminita Arhire
