Dacă ar mai trăi și azi, Marinuș Moraru 
l-ar invidia cu siguranță pe cel care îl dublează în rolul adevărat pe care îl face Todirel Toader, în pielea lui Toderaș! Ba chiar și seamănă, a naibii de bine. Amândoi chelioși, amândoi cu pleoapele pleoștite veșnic plângăcios, amândoi aflați sub papucul unei muieri bărbate de care se tem să nu le dea o tigaie în cap.
Personajul lui Marin Moraru a rămas în filmografia națională ca un moment de culoare din anii mărețelor realizări comuniste, în timp ce Toderașul de azi, se zbate cumva ca peștele pe uscat să nu dezamăgească, dar nimeni nu garantează că în ciuda unor succese profunde pe care le-a obțiut în timp în lupta guvernării cu statul paralel, chinurile facerii sunt ridicole și asta enervează deja pe majoritatea oamenilor -sătui până la gât de lentoarea pașilor cu care înaintează.
În ultima vreme Toderașul de azi „vorovește” mai mult în paranole hiperbolice care îi scot din sărite în primul rând pe securiștii ascunși sub fustița domnului Helvig, deghizat în doamna Digioiu24.
Toderaș are niște perorații elevate, pline de elocvență, în fața unei asistențe de bacalaureați de după anul 2000 enervați că e alunecos ca peștele mort în chiuvetă. Îi lasă pe loaze să toace întrebări date de comandantul unității, se face că începe să le răspundă și odată ce o cotește brusc pe ulița care te duce înapoi la gârlă!
Este fără îndoială un tip „dăștept” și uns cu mai toate alifiile ce fac bine și pe piciiorul de lemn, dar lumea îmbrobodită NU vrea și nici nu poate să înțeleagă că Toderașul este demult recrutat de securitate, dinainte ca nevastă-sa să fi devenit președinta C.A.P.-ului, când el servea Patria în trupele de securitate-milție, după ce a terminat Școala regimentală de bucătari de la Focșani.
Omul e mai viclean ca Vulpea și mai perfid ca Javra Ceacâră! Se face că FACE, dar se oprește pe buza prăpastiei înainte de a sări legat de guma de la chiloți.
Ce nu înțelegeți? Că la valoarea lui echivalentă cu aceeași greutate în platină, omul are în primul rând gânduri personale „a la lonh”, are doi băietani cărora trebuie să le asigure un viitor pe termen nelimitat în liniște și pace?!
Notăria a devenit o meserie suficient de bănoasă și suficient de liniștită dacă nu te apuci să dai case unor organizații hitleriste interzise prin lege, sau dacă nu faci acte de privatizare a unor terenuri cedate cu acte de donație de boieri români unei Universități Agronomice pentru un ditamai Mall și unde îți iei conacul situat ca bumboana pe colivă și ți-l faci Birou Notarial.
Toderaș e Rector, e membriu în comitete și comiții internaționale care-i recunosc glagoria și elocința, el ține și scaunul Rectorului ocupat și acum, spre invidia unor profesorași țârcovnici care îi prostesc pe câțiva studenți repetenți să iasă în fața Universității și să îl conteste.
Pe el îl doare capul să nu i se măneze zecile de hectare de vie nobilă de la Odobești (sasule, hai să trăiești!), să aibă desfacere, să se învechească vinul în beciurile lui Ștefan cel Mare și nu are nicio altă grabă!
Este în aparență moldoveanul molcom și blând, care nu dă cu ghioaga pumnului, dar dă cu bâta științei când adversarul mult mai mare la hoit întoarce o secundă capul să vadă dacă are suficienți idioți care îl admiră...
În fine, Toderaș invocă smiorcăindu-se că „prerogativele sale ministeriale” nu-i dau dreptul să acționeze mai departe decât o face el...
E persuasiv, e „jmeker”, e parșiv, e alunecos și sigur nimeni nu are interes să-l scoată din ale sale, dar nici măcar din guvern.
România și românii și-ar dori în aceste momente un Ministru al Justiției dur, hotărât, cu mai puțină inteligență, cu mai puțină șmecherie, unul care să dea cu ghioaga ca Moroșanu din primele secunde după gong, că huiduma săsească nu ar rezista nici la doi pumni în moacă.
Asta vor românii, oameni mai hotărâți îăn funcții cheie, oameni mai determinați, care dacă tot au avut curajul s ăînceapă un război sfânt cu dușmanii fratricizi, măcar să aibă suflu și să termine lupta înainte de limită.
În rest, Toderaș esre actorul perfect, se face că face jocul Coaliției, dar în același timp le spune celor de care încă se teme să nu-i tulbure lui și băieților săi bătrânețele: „bă, vedeți, eu doar mă fac de ochii lumii, eu de fapt vă las să fiți deștepți și să vă găsiți căi de scăpare! Este la mâna voastră să vă puneți la adăpost, eu vă ajut cum pot, dar nu la vedere, eu mai mult nu pot face!”
KONIEȚ FILMA!
GABRIEL MIHĂILĂ
