HIDALGO

rodica

De m-ai pierdut Iubire, ne-om poticni în plâns

De vrei să fii cu mine, o eră nu-i de-ajuns!

N-ai timp să mă adulmeci, nici să mă desfășori

Coconul de iubire, n-ai vreme să-mi măsori

 

Iar dacă, de cu seară, mă chemi din roșii zări

Iubire, mă destramă, pe țărmul unei mări!

Zglobie mi-este mâna, în alge te cuprind

În ochi nemărginirea, cu care mi-te-ating

 

Tu lasă peste mine, mareea-ți înspumată

Prin valuri pribegite, revarsă-te odată!

Te-oi dănțui prin râuri, ți-oi arăta izvorul

Tămăduindu-ți tirsul, îți voi simți fiorul!

 

Naiadă și femeie, răsplată iți voi face

De-nșir'te mărgarite, vei ști a le desface,

De vei străpunge-afunduri, eu voi sui pe val

Ți-oi ocroti-n adâncuri, scheletul de coral.

 

Și obosit în sarea dorinței, spre-aval

Mirajul însetării, te va purta spre mal

Inchis înspre odihnă în scoica de opal

Să mi-te-aud Hidalgo, gemând gerundival!

Rodica Rădiţa Răpeanu

Tags

Featured