Un articol publicat în „Gazeta de părete” a Primăriei Iași cu numele „Cuierul” sau „Curierul”, sau așa ceva, ne anunță însoțit de trompeți și confetti, baloane colorate în alb - folosite deja de Primarul Chirica și cu alte ocazii - despre organizarea la Iași sub egida unor ONG-uri (sic transit gloria mundi) și altor foruri unde activează tinerii frumoși și liberi, o dezbatere cu tema: „Iași, un oraș accesibil tuturor”.
http://curierul-iasi.ro/solutii-privind-un-oras-accesibil-pentru-persoanele-cu-dizabilitati-30630
Tema pare interesantă și uimitor de necesară a se fi pus în discuție încă de cel puțin acum treizeci de ani, când după acel deranj poreclit „revoluție”, securiștii l-au trădat pe Ceaușescu și au pus țara în mâna străinilor. Procesul de predare și vindere la bucată continuă și astăzi, când o facem sub semnul democrației...
Când îl auzi pe Chirica cu realizările primăriei în gură toată ziua te apucă o furie iremediabilă și mai ales îți vine să-l cauți pe așchilopat și să-l fugărești cu cilindrul compactor pe străzile Iașului ca să-l faci afiș.
Prin anul 1995, viața m-a adus ca angajat la „Citadin ” în funcția de Șef Atelier Circulație Rutieră și mobilier urban, unde am lucrat cu drag până țăranului cu diplomă cumpărată de Profesor Universitar i s-a urcat puterea și politica la cap, trezindu-se mai mult decât a fost și mai puțin decât ar fi trebuit să fie. Adică până prin 1999, când scârbit de întorsătura ce o luaseră lucrurile și de noii șefi puși de „mânurile” murdare ale lui Costache Simirad la cârma regiilor primăriei, am constatat că treaba s-a împuțit și exista riscul real să trebuiască să fur și să devin complice la devalizarea bugetului local.
După acest preambul necesar, vă voi spune că am făcut proiectare și execuție marcaje rutiere în Iași, am sistematizat marile intersecții, m-am ocupat printre altele de fluidizarea și
reglementarea traficului rutier. Îmi stau mărturie și azi planșele făcute cu mâna mea semnate de capii poliției rutiere de atunci.
Ei bine, din 1995 până ce am plecat eu de la „Citadin” (1999), municipiul Iași devenise un fel de muzeu al Gospodăririi Comunale și veneau pentru documentare – spre mândria lui Simirad – specialiștii din primăriile din București, Brașov, Suceava, Bacău și alte orașe.
Ce făcusem noi la Iași de îi lăsasem pe toți în limbă?
Păi, cu implicarea directă a directorului Mihai Teodorescu – „generalul Citadinului” – și a tuturor cadrelor tehnice competente ce le avea Primăria, rămase din vremurile apuse, la Iași se declanșase o emulație creatoare în care toți își puneau mintea la contribuție și munceau cu dragoste față de oraș și de ieșeni fără să se uite la ceas.
Personal, am introdus marcajul bicolor, unde linia dublă a axului pe bulevarde era galbenă și axele de delimitare a benzilor de circulație erau albe. Tot la bulevarde, ude lățimea trecerilor de pietoni era maximă conform STAS-ului, de 8m – corespunzător cu lungimea trecerii peste 4 sai 6 benzi, am creat la capetele trotuarelor planuri înclinate late de 1m cu panta de 15 de grade, calculat în funcție de înălțimea bordurii pe poziție. Acolo unde bordura avea chiar și 25-30 de cm, decupam culoarul de 1m lățime intrând trotuar și făcând din Iași un oraș „accesibil tuturor”, pentru a crea rampa accesibilă căruțurilor persoanelor cu handicap, sau a mamelor cu landouri. 
Nu existau norme în acest sens, dar văzusem în filmele străine pe timpul lui Ceaușescu și doream ca după „revoluție” să devenim și noi în rând cu lumea.
Între dungile albe ale trecerii de pietoni – pe lățimea culoarului de 1m - am intercalat în spațiile goale linii GALBENE, care scoteau în evidență acest culoar destinat persoanelor cu nevoi speciale și care asigurau pentru ele o liberă trecere convențională de către persoanele normale, care nu călcau pe acest coridor. Asta se întâmpla la Iași în 1995 -2000. De asta veneau alții și rămâneau cu gura căscată la noi! Neștiind că voi ajunge vreodată și eu în căruciorul cu roți, am empatizat cu acele persoane ca să fim și noi „occidentali”.
Am colaborat cu alți colegi ingineri și am executat peroanele stațiilor de transport public la tramvaie tot pentru accesul cărucioarelor.
După ce m-am umplut de silă și de nervi de la al doilea mandat al lui Simirad, când și-a pus în jur numai persoane predispuse la furăciuni și căpătuială ca să-și poată satisface el avantajele proprii, am plecat.
După mine, marcajul bicoilor s-a mai făcut prin copiere un singur an, iar planurile înclinate la trecerile pietonale au început să se amenajeze rudimentar, ca o obligație nesuferită de inginerii de la străzi, prin extragerea a 2 buc de bordură din trotuar și practicarea unor teșituri abrupte din asfalt pe care e greu să o urici chiar cu două picioare...
Iașul a început să decadă după al doilea mandat al lui Constantin Simirad, 
a urcat culmile furturilor și deșertăciunii sub Nichita și a atins apogeul decăderii în vremea lui Chirica.
Ce să aștepți de la mintea unui inept, a Celui Mai Atehnic Director Tehnic ajuns primar din interesul mafiei politico-economice? După mintea sa puțină și după megalomania afișată, el se laudă că Autoritatea Locală a venit în întâmpinarea persoanelor cu dizabilități fizice achiziționând 100 se autobuze cu platformă pentru accesul persoanelor cu handicap, dar aici primăria NU are niciun merit, pentru că și la Hârlău dacă se cumpără un autobuz azi, el are aceste dotări minime pentru orice producător mondial!
Autobuzele și unele tramvaie au rampe, dar STAȚIILE nu sunt dotate cu rampe corespunzătoare pe trotuar, trecerile pietonale nu au rampe de acces la trotuare NICĂIERI în oraș conform cu Normele internaționale (panta max.7%), calculată corespunzător în funcție de înălțimea bordurii! Asfaltul carosabilului în dreptul acestor „teșituri” făcute rudimentar pe colț de stradă - unde bordura este montată în curbă – nu este „la M” cu planul înclinat!
Ce să vă spun, că ÎN CENTRUL Iașului accesul handicapaților locomotori cu facilități de toalete special amenajate este doar la Hotel „Unirea”, iar la „Traian”, „Clubul Bursei”, „Astoria”, „Continental”, „Moldova” sunt inexistente și nimeni pare să nu-i poată determina să le amenajeze?! Vrem turism la cote internaționale, Primarul se lovește cu cataroiul la pectorali că face și drege? Ha!
Iașul e o mare rușine în privința firmelor de taximetrie, care au în general un comportament dușmănos cu persoanele cu dizabilități locomotorii, șoferii refuzând să coboare din mașină și să pună în portbagaj un căruț pliant ca să nu se consume fizic, ei rezumându-se doar la funcția de driver asimilată la vocabular cu cea al unor vechi birjari care staționau cu birjele în Piața Unirii!
S-au dat autorizații de practicarea taximetriei unor apropiați ai primarului Chirica ce dețin flote complet necorespunzătoare, prin faptul că au montat în portbagaj butelii de gaz lichefiat ce nu le permite să transporte clienți cu bagaj, pentru că mai există și o roată de rezervă!
Probabil că un taxi care funcționează pe gaz plătește același impozit ca și unul care circulă numai pe benzină sau motorină și asta încurajează montarea buteliilor în portbagaj! Aici Primăria – Consiliul Local – ar putea interveni simplu și legal.
Pe Pietonal, lângă Primărie, terasele au podium din lemn ca să anihileze tâmpenia pavajului abnorm montat incompetent și răuvoitor odată cu transformarea străzii Ștefan cel Mare și Sfânt în Corso de promenadă. Un handicapat locomotor nu are plan înclinat să urce pe platformă aproape în nasul Primăriei! 
Pasajul pietonal din Piața Unirii și la Hală sunt dotate chipurile cu rampe speciale pentru cărucoioare ca să coboare scările, care nu au funcționat probabil niciodată, ele fiind niște secrete bine păzite privind modul de funcționare. 
Sunt clădiri centrale cu parter și mezanin comercial ca pe Str, A. Panu Blocul Casa de Pensii sau BRD și pe Gavril Musicescu. compexul Telekom, Aici Primăria ar fi obligată să achiziționeze și să monteze pe fonduri europene lifturi exterioare ca acelea din Palas Mall, stațiunea turistică de odihnă și relaxare din mijlocul Iașului, unde e primar privat Iulian Dascălu.
Vorbe goale, nepricepere totală și reavoință cât cuprinde!
În al doilea deceniu al mileniului trei în acest secol s-a terminat de renovat „Spitalul Parhon” aflat din nenorocire ca și „Recuperarea” în administrarea Primăriei Iași...
Ei bine, nu are nicio dotare pentru persoanele cu handicap locomotor, ușile de la grupurile sanitare au lățimea de 70 ca la bloc! Arhitecți idioți, cu două picioare și minte pe măsură! Nu sunt bare de susținere în grupurile sanitare, nu sunt facilități absolut necesare persoanelor cu handicap! Și la „Sf. Spiridon,” unde își face de cap matusalemicul manager Bârliba, sunt aceleași probleme! La Policlinica Mare Municipală e la fel! 
Un creștin ortodox nu are acces în Mitropolia Moldovei la racla Sf. Parascheva și în majoritatea bisericilor din Iași, la nicio mânăstire din Moldova, deoarece însuși mitropolitul Teofan se opune la crearea acestor rampe printr-o proastă înțelegere și interpretare a legii care nu dă voie să se modifice clădiri de patrimoniu.
Nu este nicio modificare, o rampă construită elegant prin ATAȘARE, din inox și mochetă la intrarea în Trei Ierarhi este ceva normal în străinătate!
Să vă mai spun? Mai am multe, dar deocamdată ocupați-vă de aceste teme.
Tratarea tuturor cetățenilor cu șanse egale este nu doar o faptă creștinească, ci e doar o notă de civilitate a unui popor, un indice de ospitalitate care contează azi pentru o țară în care turismul ar fi o bogăție și o șansă în economia națională.
GABRIEL MIHĂILĂ
