Epifanie autumnală

ea

Ca un semn de izbândă, firea-mi blândă și scundă,

De atâta osândă, ar fi vrut să se-ascundă

Într-o roată de lut cât un bob de năut

Amețită de rut ca și când a băut,

 

( cât să nu i să pară, viața grea și amară )

Cu o sete avară, lapte crud de fecioară

Sau licoare de mac, de la ultimul vrac

Agățată-n arac și dosită-ntr-un sac,

 

Ca merindă a gurii din averea naturii

Plămădită de furii întru somnul făpturii

Peste-al vieții cerdac amorțită de-un veac,

Drept sămânță de leac între flori de dalac

 

Scoasă din labirinturi din adânc de pământuri

Și purtată de vânturi, până-n cuiburi de vulturi,

Ca de joi pân' de-apoi, cununați de nevoi

S-o culegem doar noi, dintre foi de trifoi

 

Visători și prozaici, în veșminte de-arhaici,

Ca doi fii de iudaici la o nuntă de laici,

Dintr-un rit de demult, sub un semn surdo-mut,

Rost de alt început într-o toamnă de lut!

Rădița Rodica Răpeanu

 

Tags

Featured