La Doamna May merge un sas,
Unul înalt, puțin cam gras...
La poartă el se-opri, și-n interfon așa grăi:
„Sunt Werner Klaus – Herr President
Și am venit în Occident
S-ascund nevasta.
Acasă ne-a lovit năpasta
Că este unul Savaliuc
Ce apelează la un truc:
Îi face plângere muierii
În toiul nopții și al verii!
Ce om!
Este o mare pușlama,
Este prietenul lui Dragnia!
Este un ticălos mișel
Urăște statul paralel.
De asta suferim acum!
Cu toți.”
Thersa May când îl aude,
Pe dată-ncepe să asude.
Îi e rușine că nu știe
Dacă mai are-o farfurie
Și un tacâm în plus
Să pună.
Theresa a auzit de Prună!
O scorpie cam smochinită
La creier cu peritonită.
I-a povestit la un taifas
De boul ăsta-nalt și gras
De sas.
Acu-i cerșește-o-ntrevedere
Să își ascundă din avere.,
Că îi vânează procurorii,
Că au puterea tot cocorii
Și vremuri grele îi așteaptă
La Cotroceni la poartă.
Măi sasule de la Sibiu,
Eu nu vreau ca să viu
Să ne vedem!
Românii îți aduc blestem!
Să nu te mai vedem
În veci!
Ori vrei acum ca să petreci
Cu Dama ta de companie
Că doamnă nu pare să fie,
Oricât se zbate ea în van
Unindu-și viața cu-n plăvan
Ca tine.
Mai stați nițel prin vreun bistrou
Sau într-o stație-n Metrou,
La Buckingam Palas v-așteaptă
Prințul Charles și-a sa consoartă.
El poate te primește
Și mă-sa, că știe nemțește
Eu nu.
Îngândurat și plin de ciudă
O luă de braț pe paparudă
Și plini de frică și de ciudă
Se chinuiau să se ascundă
Să nu-i cunoască nimenea.
Venise vremea!
VEORICA din ARABIA
