Chestorul Manglea intră în micul restaurant îmbrăcat ostentativ cu un costum de treining alb/roșu cu emblema Dinamo, adidași albi, iar jos, pantalonii largi erau prinși strâns cu două cârlige de rufe. Să nu se agățe de lanțul bicicletei. Pe cap,un fes roșu cu moț alb, tras până la rădăcina nasului. Arăta ca un dealer de bere în ziua liberă.
Buzatu se ridică în picioare și îi ieși în întâmpinare:
- Trăiți dom comandant! Să vă fac cunoștință cu dom general Ciocârlan de la București! De când domnul Coldea a ieșit în decor, dânsul ia cam preluat atribuțiile. Încă nu e numit adjunct al Directorului, dar girează funcția din cea de Șef de Direcție Antitero.
Manglea își scoase fesul mototolindu-l în pumn și dintr-un gest automat își pocni călcâile uitând că nu e încălțat cu cizmele. Un icnet de durere și o grimasă de chinuri i se citi pe față când se ciocniră oușoarele de jos în gestul automat cu care se obișnuise în Academia Militară.
- Trăiți dom general!
- Ei, hai, că suntem egali în grad domnule Manglea și dacă nu mă înșel, aveți cu vreo zece ani mai mulți decât mine! io întoarse Ciocârlan.
- Funcția doboară gradul.
- Bine, bine, hai că mă arde la lingurică de sete și de foame. Și pe mine mau luat ca din oală cu misiunea asta, trebuia deja să fi ajuns la Londra la reședință și să stau la masă cu copiii și nevasta. Dar serviciul, servici, nu? „Patria a priori!”
Cei trei ciocniră și dădură de dușcă câte un pahar cu vreo sută de grame cu „galbenă de Pitești”, după care se puseră pe înfulecat mizilicurile aduse personal de Didina îmbrăcată provocator cu o bluză maieu prin care se întrevedeau sfârcurile ce înțepau ostentativ sutienul de dantelă fină. Fustița scurtă îi dezgolea picioarele încă apetisante și colonelul Buzatu se enervă că muierea le face zâmbre și celorlalți.
-- Dom chestor, spunemi unde aveți în județ o situație operativă mai deosebită cu o comunitate de romi compactă?
Manglea răspunse fără ezitare și fără să clipească:
- La comuna Berevoeşti, satul Gămăceşti.
- Așa, câți kilometri sunt până acolo?
- Păi raportez că sunt vreo 25 – 30, interveni Buzatu.
- Ce șef de Post ai acolo?
- Un băiat de încredere, un cumătru de al meu căruia i-am botezat primul copil.
- Foarte bine. Cheamă-l aici și acum, să discut cu el.
- Păi e cam greu, că este aici în Pitești la o nuntă unde trebuia să fiu și eu cu nevastă-mea dacă nu mă convocați în misiune.
- Cu atât mai bine. Bea și mănâncă aici cu noi, că nu eu l-am pus să se facă polițist! Ordonă-i să vină în maximum douăzeci de minute, că nu-l țin mult.
Manglea se ridică stânjenit de la masă și se îndreptă către toaletă.
- Gicule, Manglea sunt! Nu, nu pot veni, iar tu te prezinți acum în cel mult un sfert de oră la restaurantul Didinei P din Trivale, unde te aștept cu doi granguri de la SRI. Misiune urgentă, unul a venit de la București! Pe nevastăta o lași la mine să nu-i fie urât nici nevesti-mi , că nu se știe când scăpăm. Uite sun acum la Inspectortat și îți trimit o mașină de serviciu ca să te miști. Cum? Pe a ta o lași acolo, o iei tu mâine, poimâine, vedem noi! Hai, că bântuie bolile!
==================================================
Pe ușă intră un bărbat masiv, înalt, cu păr grizonat, cu două palme cât lopata și mărimea 46 la pantofi. La reverul costumului bleomarin era prinsă o floare de nuntaș. Manglea făcu prezentările:
- Domnul agent special Gicu Pumnea ședul de Post al comunei Berevoiești, domnu general Ciocârlan SRI București și domnul colonel Buzatu, șeful SRI Arges.
Pumnea se înclină militărește și spuse scurt:
- Am onoarea domnilor generali, domnule colonel!
Ciocârlan îl obligă să dea pe gât două pahare cu țuică de prună ca „sî-i ajungă din urmă” și la scurtă vreme ochii le sticleau tuturor ca licuricii aliaților de peste ocean.
- Băi Gică, te-am convocat aici și acum că avem de făcut o treabă tare împuțită. Sasul de la Cotroceni a fost pus de coana Firea într-o postură nasoală, făcând maștera un pas la ofsaid și noi trebuie să dăm o soluție care să-l scoată pe sas din belea. Pentru că nu am timp de urzit planuri minuțise, de filaj și anchete , am găsit un plan de avarie, dar am nevoie de ajutorul tău.
- Vă stau la dispoziție domnule general! Servesc Patria!
-- Ia hai mai întâi să mai servim câte o țuica din asta de ochii lui Dobrin și pe urmă trecem pe niște Joidvei de la mă-sa de-acasă ținut de coana Didina la temperatura corpului între țâțele ei generoase!
- M-ați strigat? interveni Didina ițind capul pe ușa oficiului.
- Dute înăuntru, te chem eu personal dragă când avem nevoie de tine, sări Buzatu oțărât.
- Băi Gică, am nevoie de niște martori care să afirme că au văzut vineri câțiva romi din Berevoiești că sau pișat concomitent în râul Argeș. Îmi mai trebuie un acar Păun la stația de epurare care să fi încurcat de beat ce era cantitatea de clor cu care a combinat apa potabilă spre București, ceva de genul că în loc de un sac cât a primit ordin să arunce în bazin, a aruncat zece de beat ce era și a mai văzut un zero alături de unu! Ce zici?
- Dom general, zic „servim Patria!” Am niște martori care au văzut clanul lui Ginitorul cum ieșise vineri din bufetul din satul Gămăceşti care s-au pișat în râu în spatele crâșmei, că pierduseră un pariu.
Le fac Proces Verbal de contravenție cu câte cincizeci de lei amendă și îi iert de furtul cailor. La acumulare, la Vestea, am alt țigam din Berevoiești care e angajat paznic și-l pun să declare că a băut toată noaptea cu operatorul de tură și l-a ajutat să toarne zece saci cu clor în apă. E ca și rezolvată treaba!
- Aaa, păi atunci – zise Ciocârlan – să vină coana Didina cu Jidveiul ăla, cu friptanele și... comandanților, ceva lăutari buzați nu aveți prin zonă?
(va urma, la urma urmei)
G. MIHĂILĂ
