Pentru că ei nu sunt oameni. Ei sunt artiști.
Mic îndrumar de comportament cu specia asta.
Nu trebuie neapărat să înțelegi, important e să-ți placă. Și dacă-ți place, spune-o, pentru că principala hrană a numitului artist este aprecierea publicului.
Arta este trudă continuă. Nu muncă. Munca este ceva ce faci pentru că trebuie. Pe noi nu ne obligă nimeni să facem ceea ce facem. O facem pentru că nu putem trăi altfel. Am pierdut mult timp până să accept asta. Nu am diplomă „de specialitate”. Observați? Am spus „diplomă”, nu studii. Pentru că studii am. Biblioteci întregi îmi stau martor.
Am început cu adevărat să trăiesc atunci când am ignorat sfaturile (de multe ori contondente) ale celor din jur, cum că să fac ceva „util”, adică să mă angajez frumos „undeva”, să am un venit stabil, o pensie ...
Inconvenientul caracteristic speciei? Suntem prea, foarte, ultra, exagerat de sensibili. O remarcă întâmplătoare, în doi peri, spusă poate fără rea intenție, poate răni. Și ne lingem rănile cu lacrimi și le pansăm așa cum putem, ascunzând suferința pe unde putem, singuri și însingurați, bravând cu fruntea sus.
Și cu sufletul sfâșiat.
Au bon entendeur ... salut!
ANA-MARIA HOMEAG
