1 DECEMBRIE 2018 – MANIFEST PENTRU ROMÂNIA

    Mecanismele de autoapărare ale acestui popor au fost recent declanșate tocmai de cei care, de câteva decenii, ne vor resemnați și cu capul plecat, temători și lipsiți de speranță, încărcați de frică și convinși că suntem cei mai răi, cei mai leneși, cei mai corupți! Exact în acest sens, perioada următoare este hotărâtoare pentru națiunea noastră! La aproape 30 de ani după Decembrie 1989, trebuie să ne hotărâm ce suntem și ce vom fi: neam de clone, slugi teleghidate sau oameni care preferă deplasarea perpendiculară pe sol! În următoarele 12 luni, vom avea de ales între resemnare și tumult pozitiv, între blazare și renaștere, între vale a plângerii și pisc al Omului... 

UNDE SUNTEM ACUM:

    Ne-au băgat în cap, timp de zeci de ani, că suntem nimeni în drum, praful de pe tobă, musca din bere. Și... i-am crezut. Ceea ce ne-a determinat să căutăm mereu alți stăpâni... Dacă suntem „cei mai corupți”, „cei mai leneși”, „cei mai puțin capabili”, atunci ne trebuie mereu manageri străini, atunci ajungem să căutăm la nesfârșit administratori de țară din alte... țări. Dacă ne-am fript cu stăpânul A, încercăm mai departe să vedem cum e cu stăpânul B, apoi cu stăpânul C și așa mai departe. Iar dacă vom ajunge să epuizăm tot alfabetul, probabil o vom lua de la capăt. „Poate de data asta...”

    Ne-a dezbinat un sistem ticălos, pentru care NU am existat nicio clipă ca ființe omenești, ci doar ca pioni utilizabili într-un sens sau altul pe o tablă de șah care nu ne aparține și nu ne-a aparținut în mod real niciodată. Când au avut nevoie să-și impună propriile planuri cu această țară, ne-au ATOMIZAT! Ne-au FĂRÂMIȚAT! Ne-au făcut mii de bucățele mici, apoi ne-au așezat în relații antagonice. Ne-au împins într-un război al tuturor împotriva tuturor: tineri contra bătrâni, români din țară contra români din afara țării, oameni de la sat contra oameni de la oraș, pacienți/medici, profesori/părinți… Aici am ajuns, aici suntem și nu trebui să ne mințim că ar fi altfel!

UNDE AM PUTEA FI ÎMPREUNĂ:

     Ne aflăm, cu toții, în perioada scurtă a marilor decizii. Și avem de ales... Epuizăm alfabetul cu nume de stăpâni sau pricepem, în sfârșit, că nu suntem nici cei mai corupți, nici cei mai leneși, nici cei mai răi, ci un neam care chiar are ceva de spus lumii celei mari, care chiar are un rol foarte important în conjunctura internațională actuală? Vrem cu adevărat să ne ridicăm din țărână sau preferăm să-i împingem acolo pe puținii care mai sunt dispuși să pună astfel de întrebări? Se apropie cu pași repezi momentul adevărului...

Și, pentru că 1 Decembrie 2018 ar trebui să însemne mai presus de toate ocazia unei reașezări în Istorie, vă chem să lucrăm împreună pentru ca:

...ROMÂNIA, odată rupte lanțurile, să înceteze să mai fie majordomul altora și să se transforme într-o sursă de Inspirație, într-un stat cu adevărat liber, cu adevărat independent, cu adevărat suveran, un stat care pune ființa omenească în centrul oricărei preocupări!

...ROMÂNIA, odată strânse rândurile, să înceapă să meargă pe Drumul său, transmutând actuala energie a Urii Vide în destin creator!

...ROMÂNIA să înlocuiască falsul proiect național al eternei „lupte anti” cu adevăratul proiect național al „luptei pentru OM”! Tema anihilatoare de spirit a luptei ÎMPOTRIVĂ e necesar a fi înlocuită cu tema deschizătoare de rosturi a luptei PENTRU!

...ROMÂNIA, odată create punțile, să devină un centru mondial al dialogului dintre națiuni, ieșind din acceleratorul dement de particule beligerante. Nici „pro-ruși”, nici „anti-ruși”, nici „pro-americani”, nici „anti-americani”, nici „pro-germani”, nici „anti-germani”, „nici pro-francezi”, nici „anti-francezi”. Doar pro-oameni! E suficient și e singura cale...

...ROMÂNIA, odată descătușate zăgazurile vii, să ofere alternativa unei lumi în care procesul de învățământ se ocupă de ființa omenească în toată complexitatea ei, fără a rezuma totul la producția de oameni-unelte care sunt tratați întotdeauna ca mijloc și niciodată ca scop în sine. Lumea va arăta cu adevărat bine doar atunci când vom fi preocupați ca la finele școlii să se apuce de muncă oameni care văd în propria lor activitate o modalitate de a lucra pentru binele celorlalți oameni. Pentru că nu are niciun rost să te plângi de dezumanizare, câtă vreme nu schimbi nimic astfel încât să purcezi la re-umanizare!

...ROMÂNIA, odată eliminată IPOCRIZIA, să vorbească lumii și despre ce înseamnă cu adevărat o UNIUNE. Pentru că uniune nu înseamnă neam de clone! Uniune nu înseamnă finanțarea la nivel european și mondial a unui imens aparat birocratic ce deservește interese transnaționale și metastatale. Uniune, în adevăratul înțeles al cuvântului, nu poate exista decât cu condiția de a reașeza omul în centru, atât la nivel național, cât și la nivel internațional – o UNIUNE a OAMENILOR, nu o pseudouniune a intereselor!

...ROMÂNIA să își împlinească Destinul și să devină „Țara unui VIS posibil” asumându-și un rol de care lumea cea mare are nevoie tocmai în aceste vremuri tulburi! Reîntoarcerea la UMAN este singura șansă de supraviețuire a speciei omenești. Orice altă „soluție” este utopică. Iar România poate juca acest rol esențial pe scena lumii. Proiectul meu de țară are ca esență, ca sâmbure – reașezarea ființei omenești în centrul oricărei preocupări!

VĂ INVIT SĂ STRÂNGEM RÂNDURILE!

     În sensul acestui Proiect de Țară, vă invit să strângem rândurile! Toți cei care refuzăm să ne lăsăm teleghidați, toți cei cărora linia orizontului le șoptește despre o altă cale. Eu refuz să accept ca țara mea să fie o colonie în devălmășie. Refuz să fiu pion pe o tablă de șah unde jucători fără nume și fără chip ne asmut unii împotriva altora, căutând să ne conducă spre prăpastia eternului conflict. Refuz să stau cu capul plecat la umbra ipocrită a bocancului „salvatorilor”. Refuz să mă închin în genunchi la diverse clanțe de ambasade și instituții pentru a mi se da voie să exist și să mă autodetermin!

    DA, ÎMI IUBESC PATRIA! DA, cred că NU trebuie să fim sclavii nimănui! Da, cred că avem nevoie doar să FIM! Și voi face tot ce ține de mine pentru ca România să se reașeze în propriul DESTIN! Iar dacă i se pare cuiva că asta mă face „anti-progresist”, să fie sănătos! Pe mine mă interesează doar ceea ce știu că e menită țara asta să devină!

    Fie să FIM! ...Mă voi încăpățâna să spun asta până vor auzi toți! Apoi, în 2019, vom vedea câți vom fi... Pentru că nu e vorba despre mine, e vorba despre NOI!

     Sunt lucruri despre care am vorbit și sunt lucruri despre care abia de aici înainte voi vorbi. Mă simt solidar cu ribozomii și mitocondriile acestei națiuni. Destinul meu din ultimii ani e destinul unuia care luptă pentru ca România să devină țara OMULUI, țara care aduce pentru prima dată ființa omenească în prim-plan. Nu sunt nici pe departe o ființă perfectă. Sunt plin de defecte, la fel ca orice om. Dar cred cu tărie în OM, cred că e vremea ca oamenii să se prindă în HORĂ! Tocmai de aceea, întind mâna către toți cei care simt OMENEȘTE. Vom vedea câți sunt dispuși să meargă alături de cineva care nu este parte din nicio înțelegere, din nicio strategie, din nicio echipă ascunsă...

     Sunt doar un om, normal, cu calități şi defecte. Dar simt că povestea noastră, povestea acestui popor poate fi o poveste frumoasă. Acesta este motivul pentru care am luat decizia de a candida la alegerile prezidențiale din 2019... Cred că nu mai e cazul să-i lăsăm pe cei din spatele cortinei să-şi bată joc de noi... Hai să fim ce NU ne-au lăsat să fim! Mai e încă timp...

BĂTĂLIA PENTRU ROMÂNIA ESTE BĂTĂLIA PENTRU OM!

      Așa cum dumneavoastră nu sunteți doar un stomac de care sunt atașate toate celelalte părți ale trupului, nici țara noastră nu e doar un imens stomac de care sunt oamenii atașați. Suntem ființe complexe, cu foame de pâine dar și cu foame de stele, cu umblet de picior dar și cu umblet de gând, cu sete de apă dar și cu sete de zbor, cu dureri de spate dar și cu dureri de dor. Și România e la rândul ei un organism colectiv, cu foame care trebuie potolită, cu sete care trebuie ostoită, cu dor care trebuie alinat, cu gând care trebuie înălțat, cu spirit care trebuie înviat. 

    Iar dacă trupul e trup tocmai prin munca împreună a organelor sale, țara noastră nu poate fi țară decât prin munca împreună a cetățenilor ei. Ficatul e ficat, stomacul e stomac, rinichiul e rinichi, plămânul e plămân, fiecare în parte o minune... Însă doar prin lucrul laolaltă își obține fiecare propriul sens. Organe diferite, cu funcții diferite, dar același organism, cu sens comun... Sensul comun susține și ajută sensul propriu. Aidoma, România noastră nu poate fi cu adevărat o țară decât dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea...

     Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI în inimile noastre. Este singura cale reală, degeaba vorbim despre tot felul de proiecte, degeaba intrăm în tot soiul de detalii tehnice dacă în realitate nu suntem deloc pătrunși de dorința arzătoare de a le fi de folos celorlalți. Viziunea mea este cea a unei Românii care refuză să se mai lase dezbinată. Pe români nu îi mai poate uni cu adevărat decât UMANITATEA. Să revenim la esențial, la lucrurile cu adevărat importante. Dacă ne aflăm în fața unui copil care tremură de frig, în haine zdrențăroase, pe banca rece și jilavă a unui parc, atunci vom așeza pe el o haină, îi vom da un ceai cald, îi vom da ceva de mâncare, într-un fel sau altul – ne vom IMPLICA pentru a-l ajuta. Iar în acel moment nu va mai conta absolut deloc ce orientare politică avem. Singurul lucru care îi poate uni pe oameni în plin război al tuturor împotriva tuturor este OMENESCUL – dorința ca ȘI celuilalt să-i fie BINE!

    Eu nu voi abdica de la acest crez al meu. Poate sunt un visător, dar cu certitudine sunt unul cu picioarele pe pământ. Și îmi este cât se poate de clar că nu mai avem alternativă – de vrem să mai continuăm povestea omului pe pământ, e TIMPUL să începem să schimbăm cu adevărat lucrurile în noi și în jurul nostru.

    Bătălia pentru România se dă în jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – România va deveni „Țara unui VIS posibil” croindu-și drum prin Istoria mare sau va eșua lamentabil în subsolurile întunecate și jilave ale istoriei mici!

...Fie să FIM! 

Liviu Plesoianu